JAMES

31. James

—O iubești.

Îmi închid ochii și mă trântesc în pat. Mintea mea era în toate părțile iar gândul că încă nu am trecut peste ea, mă omoară.

—Tu în continuare o iubești James.

Voiam să tip la ea să tacă. Voiam să îi zic că nu e adevărat. Voiam să plece și să mă lase. Voiam să mă ridic din pat și să merg să beau până uit de mine.

Însă nu puteam.

Nu puteam să îmi mai ascund sentimentele. Maia are dreptate. O urăsc pentru că m-am îndrăgostit de ea, devenind un alt eu. Nu o uram pentru ce ne-a făcut. Nici măcar părinții mei nu o urau. Sora mea nici atât, care se înțelege atât de bine cu ea încât vrea să îi facă o surpriză.
Eu eram singurul care se mințea că o urăște.

—Nu înțeleg cu ce e diferită ea de celelalte.zic într-un final ceea ce gândeam cu voce tare

—E specială James. Pur si simplu. Nu trebuie să aibă un motiv.

Mă ridic in fund și-mi privesc sora

—Nu cred că vrea să mă vadă după cuvintele pe care i le-am aruncat ultima dată.zic și încă îmi vine să lovesc ceva de nervi

Maia oftează și pleacă din camera mea, lăsându-mă singur. Prima dată nu am înțeles ce se întâmplă, fiind derutat de plecarea ei bruscă. La câteva minute venise cu o hârtie în mână. M-am încruntat atunci când mi-a întins-o.

—Citește-o.spune ca mai apoi să se depărteze de mine

Iau scrisoarea în mână și o desfac, începând să citesc.

"Nu știu după cât timp citești această scrisoare, însă înseamnă că e momentul acela în care m-ai iertat. Cât timp a trecut? Câteva luni? Un an? Câțiva ani?
Nici nu mai contează cred..

Oare m-ai iertat atunci când ți-ai găsit sufletul pereche? Sau atunci când ți-ai dat seama că oricum răul a fost făcut și nu o să mă mai vezi niciodată deci.. De ce să nu mă ierți?
Nu am de unde să știu motivul pentru care m-ai iertat, însă contează că m-ai iertat. :)
Am început prost? Probabil.

Ce simți când citești ceva scris de o persoană pe care ai urât-o? Încă simți ură? Dezamăgire? Regret? Regreți ceva?

Eu cred că regret că am scris asta și mai ales, că o citești, dar dacă tot nu o să te mai văd, de ce să nu profit de ocazie să îți zic ce tu nu m-ai lăsat să-ți zic atunci când ne-am văzut ultima dată? Ultima dată... Încă mă simt rănită de cuvintele alea. Însă în sinea mea o să cred în continuare că ai spus totul la nervi și că poate totuși ai simțit ceva pentru mine, cât de mic.

Sper că nu te simți prost acum de ultima noastră conversație. Dacă te simți, bineînțeles. Dar dacă o faci, să știi că te-am înțeles. Ți-am înțeles furia. Ți-am înțeles ura. Probabil și eu as fi fost la fel. De asta acum nu te urăsc. Chiar nu o fac.

Legat de sentimentele mele..
Îmi e atât de greu să mi le exprim. Însă, ce am de pierdut? Am pierdut tot. De la mamă, la tată, la prima iubire, la cel mai bun prieten si mai ales, pe tine. Te-am pierdut pe tine.
Mă amuz știi? O persoană ca mine să aibă sentimente? Greu de crezut. Nici măcar mie nu-mi vine să cred.
Sentimente.. Mda.
Ții minte seara când eram puțin amețită și te-am întrebat dacă crezi în dragoste? Apoi ți-am povestit de suferința mea,ca mai apoi să-ți zic că nu mai cred în iubire.
M-am înșelat. Cred în iubire.

M-am îndrăgostit de tine James. M-am îndrăgostit atât de rău încât mintea mea era doar la tine. Nu puteam să fac ceva fără să mă gândesc la tine.
Atât de ironic. Toată viața am fost controlată să te urăsc însă eu am ajuns să te iubesc.