"De opt zile ma framant fara incetare..." Orice glas din camera piere si ma trezesc intr-o liniste mormantala. Imi doresc sa fie pe cat de metaforic am intentionat sa fie. Si nu e. Se aud brusc fosnete si invitatii cauta parca sa se aseze mai bine in scaune. Toti ochii sunt directionati spre mine si fiecare crede ca intelege ce urmeaza sa se intample.
"Fiecare crede ca intelege ce inseamna prezenta mea aici. Un fost coleg de clasa, un prieten, un fiu, un partener de afaceri, un cavaler de onoare, un... un altceva pentru fiecare."
"De opt zile buzele mele stiu doar gustul de alcool. Oricat de egoist e din partea mea sa spun asta sunt... sunt cu totul ravasit." Incep sa se auda susoteli si soapte. Ochii lor iau forma semnului de intrebare. Sunt atintiti spre mine si asteapta. Mi se usuca brusc gatul si imi mut privirea spre pupitru. Ma joc cu coltul paginii pe care mi-am notat discursul. Nu te pierde, Collin. Imi dreg vocea si continui cu siguranta falsa pe care o afisez zi de zi.
"De la primirea invitatiei din partea familiei m-am tot certat cu mine. Stiam ca nu e bine; ca nu imi va face bine, reformulez eu, dar nu puteam sa stau acasa. Nu e... nu stiu." Ma pierd. Oftez. Ma pierd pentru ca iar nu vreau sa dau din mine; parti din mine... Fii tu, fii sincer. "Trebuia sa o mai vad o data. Trebuia sa... mai simt. Mai... mai voiam... si cat mai voiam macar o zi!" Observ ca oamenii devin din ce in ce mai confuzi si impacientati. Dar ei asteapta... inca asteapta. Le am atentia.
"Fiecare crede ca intelege ce e in mintea mea si in sufletul meu. Dar cum puteti fi atat de siguri cand de fix opt zile blestemate nici eu nu mai stiu de mine?"
Fosnete. Si mai multe fosnete. Soapte, din stanga si din dreapta. Priviri. Multe priviri. Fosnete si soapte si priviri. Devin inconfortabil si incep si eu sa ma foiesc. Tu le-ai provocat. Nu obisnuiesc ma gandesc la consecinte. De nu as fi atat de vulnerabil acum... Imi iau un moment. Inchid ochii pret de cateva secunde ai aud numai sunetul respiratiilor taiate. Imi indrept privirea spre foaie si imi caut urmatoarea idee. Trebuie sa fiu tare.
"Cineva important mi-a spus acum mult timp ca ajungem cu totii la momentul cand tot ce ne ramane de facut e sa traim din amintiri. Si cum am ajuns in acel prag al vietii...
e timpul pentru o poveste."
