Mortal Girls

Cină Romantică

Pov. Drake

Două săptămâni, au trecut două săptămâni de când am făcut cea mai stupidă greșeală din viața mea și ea încă nu vorbește cu mine.

Nu am nicio idee ce să fac pentru a o convinge să mă ierte.

Am încercat cu flori și pot spune că a plouat cu petate de trandafiri la noi în curte, haine care au ajuns la mine în cameră și bijuterii care au plonjat direct pe fundul piscinei.
Practic, orice lucru pe care fetele le adoră nu funcționează.
Am încercat să-i cer ajutorul mamei, însă de două săptămâni am parte de la ea de același tratament al tăcerii.
Mă așteptam să fie supărată, dar la asta nu m-aș fi gândit niciodată, totuși sunt fiul ei.

Ies din cameră și exact cum a fost în ultimele săptămâni, ușa de la camera ei e închisă.

Merg în bucătărie unde dau peste  mama. O salut, dar aceasta alege să mă ignore.

Îmi iau cheile de la mașină și pornesc spre casa lui Kevin.

Când ajung intru în casă fără să mă mai obosesc să bat la ușă. Înăuntru sunt întâmpinat de Ana care mă ia în brațe.

Ana:Ce faci puiule? De ce ai venit singur, unde e soția ta?

Prefer să nu îi spun de prostia pe care am făcut, nu de alta, dar nu vreau încă o femeie în viața mea care să nu-mi vorbească.

D:Bună Ana, face niște cumpărături cu mama, avem un eveniment în seara asta.

Ana:Ce păcat că nu a venit cu tine, mi-ar fi plăcut să o cunosc mai bine. La nuntă nu am apucat să vorbesc prea multe cu ea. Pare o fată așa de buna, mă bucur că acum e a ta, să te porți frumos cu ea! Să nu o rănești, cred că e tare sensibilă.

Mai bine îmi spuneai asta înainte....

D:Da, așa este, dar nu-ți face griji, o vei cunoște.

Când o să vorbească cu mine.

D:Unde e bolovanul? Spun și întind mana spre o prăjitură de pe platoul Anei.

Ana:E în biroul lui și ia mâna, sunt cu mere!
D:Aaa, ce bine că ți-ai amintit.
Ana:Normal, la ce intoxicație ai făcut! Acum, i le duci tu lui Kevin?
D:Da.

Urc scările până la al doilea etaj unde se află birul lui Kev. Dau buzna în birou acesta privindu-mă surprins.

D:Am nevoie de ajutorul tău!
K:Ai dat-o în bară, nu-i așa? Ce prostie ai mai făcut? *tuse*nu că nu ai fi expert în prostologie *tuse*. Ce i-ai mai făcut sărăciei fete?
D:O să trec asta cu vederea. Așa... Nu i-am făcut nimic de data asta... De ce crezi că i-aș fi făcut ceva?!
K:Aham.
D:Nu reușesc să o fac să mă ierte...
K:Măcar știm că nu ai agravat situația. Spune și îl bufnește râsul.
D:Kevin Florentino Davis!!!!
K:Scuze frate, dar nu am mai auzit la nimeni o așa poveste.
D:Vorbesc serios! I-am luat flori, haine, bijuterii și nimic nu a mers.
K:Uneori mă întreb cu de ai ajuns șeful uneia dintre cele mai mari mafii din lume.
D:Aha! Spune omul care a băut așa de rău că a căzut pe lângă WC și l-am găsit a doua zi dimineața!
K:Ai promis că nu o să mai vorbim despre asta!
D:Și tu ai promis că nu îi vei spune lui Loren unde locuiesc. Dar m-am trezit cu ea la ușă. În fine, am deviat de la subiect.
K:Revenind la prostia ta, uneori gândești ca o găină, ai creier de bibilică sau ce doamne iartă-mă?! Fata care a avut tot ce își dorește toată viața ei, care are un dulap ce poate fi luat drept mall, tu chiar crezi că o vei face să te ierte cu o pereche de cercei și flori, tu cine o crezi, cățeaua de Loren?
D:Ai dreptate, atunci ce propui?
K:Am o idee!

În drum spre casă fac o oprire. Când ajung acasă merg direct la etaj și intru în camera lui Rose, știam că e deschisă fiindcă o închide doar când știe că sunt acasă și noaptea, dar asta e altă parte. Stă cu spatele la ușa doar într-un prosop iar eu simt cum nu mă mai încap pantaloni, părul ei blond e lipit de umerii ei micuți, e plină de apa care îi curge pe picioare ca o fină mângâiere, doar eu ar trebui să ating acele picioare.