oile oarbe

39 6 2
                                    

Acum ceva timp exista o civilizație în munți , întinsă pe toată suprafața Carpaților Meridionali. Majoritatea dintre ei erau ciobani,ce își hrăneau soțiile și fii cu lapte de oaie și carnea vacilor pe care le păstrau la poalele munților.
  O viață simplă pe care orice om o ducea acolo,nu existau bani,existau doar schimburi. Și se spunea, că dacă cumva cineva făcea un schimb nedrept,urma să fie transformat într-o oaie oarba,o oaie ce ține toată turma din a avansa,codașul ei. Pe lângă asta,ciobanul ce urma să îl ghideze va fi omul pe care l-a fraierit.

Iar așa,dragul nostru Iacob a devenit o oaie oarba,ce într-o dimineață a dispărut,iar soția sa și-a zis că,ori cineva i-ar furat dragul suflet pereche,ori se măritase cu un necinstit,un om ce nu se ținea de cuvânt .
   Iacob nu era tocmai necinstit,mai bine spus, neștiutor.  Adusese din Poiana Țapului niște ierburi otrăvitoare,ce trebuiau să fie tămăduitoare. Schimbându-le pe niște  in din care soția sa să-i facă pruncului său haine.

Și ce să vezi, în următoarea dimineață,Ciobanul Iosif se trezii în urmatoarea dimineață cu o altă oaie la stână,cum așa? Aseară erau 45 și acum erau 46? Dacă ar fi fost mai puține s-ar fi gândit că venise lupul peste noapte și îi furase o oaie,dar acum,una în plus? Dar de la Dumnezeu? Ar fi vrut el. De-a lungul zilei,pe când își mulgea oile,le tundea și le hrănea,vedea că a 46 a oaie mereu era cea din urmă,cea ce nu își urma suratele și trebuia să fie împinsă de la spate de câinele lui.

Așa că,ce se gândește Iosif,ce-ar fi să taie oaia ,că tot e sănătoasă, grăsuță și proastă. Până la urmă dacă era oarba,carnea ei era numai buna,avea și el cu ce să își hrănească familia,poate chiar sa și dea la schimb părți din ea,mai ales că venea frigul și lumea avea nevoie de piele groasa cu care să se acopere.

Pe când vorbea cu fiul său cel mare,Daniel, acesta i-a spus bătrânului Iosif că oile oarbe trebuie lăsate să moară singure, altfel, o să încalce voia Domnului și o să se întâmple o nenorocire.
  Dar Iosif nu ascultă,credea că fiul său i-a spus asta doar pentru a-l speria. Oricum probabil că era doar o legendă.
  Mare greșeală,în acea seara,oaia a fost omorâtă și pusă afară să nu se strice. Din păcate nu mai apucă dimineața,Iosif,se trezii numai pentru a-și vedea întregul sat în flăcări. Oile lui erau de negasit,numai cadavrul saracii oi mai rămăsese printre flăcările nemiloase.
  Nu găsi cadavrul fiului său,cadavrul soției sale,nu găsi nimic,numai case arse până în temelii.

Iosif murise, împreună cu oaia sacrificată.
  Acum,cadavrul lui Iosif zace îmbrăcat în haine din piele și blană de oaie,îmbălsămat în sevă de molid și îngropat lângă cabana Omul,ce pe atunci era stâna sa.

Nu îl mânia pe Domnul,spuse fiul lui Iosif copiilor săi. Acum , îngrijind fiecare oaie oarbă,că pe propriul tată.

Andreea_Arlp17
536 de cuvinte. Îmi cer scuze de întârziere cu capitolul.

corcodușeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum