Supradoză de moarte

Capitolul 11

Era cea mai sinistră petrecere la care fusesem vreodată. Era ca un carnaval în timpul epidemeiei de ciumă. Eva murise. Xander murise. Și tot liceul era la o petrecere de bețivi, cu lumini fluorescente colorate, cu gustări ieftine de la Wallmart și cu alcool— pe care Adam, probabil, îl cumparase cu buletinul bunică-sii.

Petrecerea se ținea într-o vilă impunatoare din cartierul de nord, care arată ca Expoziția Universală și in față care-i trona o superba fântână arteziană.

În jurul ei era un pavaj din piatră care traversa toata curtea, imensă cât un teren de golf, până la intrarea in casă, care dădea direct in livingul ticsit de canapele și divane din piele. Încăperea avea un aer baroc, cu tablouri cu rame bogat incrustate si tapet în dungi roșii și aurii. Și totusi, mirosea a iarbă, iar de la etaj se auzeau sunete de sex. Mizeria asta era echivalentul unei petreceri de "tocmai mi-a aparut păr la puță" ținută la palatul Buckingham.

Tot liceul era acolo. Toți cei de la buletinul de știri erau acolo. Probabil și criminalul era acolo. Până si tipii de cercul de matematică erau acolo. Toți șase. Eu eram numărul sase. Elliot era numărul unu. Steve și Clarke erau numerele doi si trei; si pe tipii patru si cinci nu mai știam cum îi chema. Oricum cercul ăsta exista doar in teorie, având in vedere ca renunțas demult la întâlnirile noastre lunare, in care ne ascundeam in amfitetrul liceului ca sa il bârfim pe Euclid. Fusesem in cădere libera la capitolul matematică de cand nu s-a mai întors Travis, așa ca, îmi pierdusem si cei patru "teoretic-prieteni-care-nu-imi-stiu-numele-dar-imi-place-sa-vorbesc-cu-ei-despre-faptul-ca-Euclid-murise-virgin". Elliot era lângă mine. Îl obligasem să vina. Lucas era răcit și nu venise. Era marele absent al petrecerii și toată lumea era supărată că nu va mai apucat sa îl filmeze in pragul unei come alcoolice.

— Ce mobilă grozavă au aici, a spus Elliot, imediat cum am intrat. Uită-te la canapeaua asta. Dacă mi-aș tăia picioarele, aș putea sa încap in ea.

Elliot s-a trântit pe canapea, împrăștiind pe jos pernele colorate pe care erau brodate mesaje precum "fericirea vine din interior" si mi se părea ca bunica lui Adam era de-a dreptul nebună sa puna in sufrageriei niste perne atât de îngrozitoare.
Majoritatea obiectelor din încăpere aveau ceva bătrânesc in ele. Draperiile de un bej murdar, covorul de iută care acum era pătat cu suc de struguri si lampi cu diamante de sticla care atârnă.

În jur era un adevărat zid de fum toxic, care imi îmbâcsea mințile, iar luminile aspre și neobișnuite ale neoanelor colorate îmi zgariau retina la propriu. Era o mare de siluete in jurul meu, toate capetele arătau ca niște boabe de orez într-un bol uriaș. Tot oxigenul din living se evaporase, si la fel facuse și cel din interiorul meu, din celulele mele. Petrecerea aia ma făcea sa ma simt ca o casa confiată, asa ca, dupa o oră de dansat singur, am avut nevoie de o pauză. L-am apucat pe Elliot de antebraț si l-am târât cat mai departe de living, in căutarea bucătăriei.

Am gasit-o în capătul unui coridor înalt si pustiu, care mirosea puternic a dezinfectant. Înăuntru erau doua fete, cocoțats pe blat, care au plecat in grabă imediat ce ne-au văzut inteand. Am urmarit cum siluetele lor se pierdeau in întunericul din hol si m-am asigurat da nu mai venea nimeni.

De fapt, nu venisem la petrecere ca sa mă distrez sau sa trag pe nas sare de lămâie — ca restul oamenilor— ci ca sa imi măresc notele. Stiu ca suna imposibil, dar venisem la o petrecere ca sa imi îmbunătățesc rezultatele școlare. Venisem ca să rămân eligibil pentru bursa de universitate, care sa ma scuteasca de taxele pe care nu le-aș fi putut plăti nici cu jumătate din organele mele intene. In seară aia, eram convins ca trebuia sa fac ceva cu situatia mea școlară. Și somnul începuse sa nu mai fie suficient. Asa ca, am venit dupa pastilele comandate cu o seara in urma. Mai exact, de pe un forum numit "Methville", de unde, practic, elevii liceului faceau rost de stimulente și droguri ușoare. Majoritatea liceelor aveau un astfel de forum, fara ca politia să se sesizeze in vreun fel. Probabil dealerii făceau parte din echipa de baschet si nici macar politia nu avea de gand sa se luna cu ei. La fel ca in cazul hartuirilor sexuale.