prolog

27 6 0
                                    

Lor li se părea că sunt frumoasă, eu eram sătulă de asta și nu realizau că frumusețea aducea suferință. Oricât de banal și ridicol sună, așa este. Nu poți pune altfel. Frumusețea aducea suferință. Nu eram singură. Aveam un coleg, iar el nu merita toate astea.

Ei căutau atâtea modalități cu impact și sunet să-mi captureze frumusețea, niciunele să facă o teorie bazată pe efectele ei asupra mea. Singurătatea, sentimentul că ești un produs, un obiect de care oamenii se folosesc, teama pe care o inspiram din greșeală, puteam să continui. Doar îmi treceam furculița peste mâncarea pe care o detestam.

Își vedeau de conversații, eu țineam ascuns fiecare gând, sentiment și aprobam sec. O stafie acoperită de ruj și catifea prea plăcută sub degetele ei murdare. Atâtea pastile doar să nu simt realitatea. Bine că funcționau. Mereu o vor face. 

//nu pot să cred că m-a lovit inspirația pe bune. destul cât să pun ceva nou aici. ideea e destul de bizară (nu ies din asta) și cumva apropiată mie.
enjoy.//


CherrysmileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum