unu

18 3 2
                                    

Voi fi mereu fata care se uita cu jind la geam. Fata care spera că va savura bucuriile de care toți vorbeau și erau o necunoscută pentru ea. Fata care se uita pe geam, deși era trasă înapoi pentru aplicarea fardului. Fata care voia o înghețată cu biscuiți și caramel. Și să râdă cu Nigel.

— Lark, stai potolită. spunea acritura în timp ce mă smulgea brutal din visare. 

Îmi lipsea Reid. El știa să-mi pună machiajul. O făcea de când ne știam și în toate condițiile posibile. Vorbea, spunea multe nebunii, mă făcea să râd. Asta doar a turnat cu silă niște anticearcăn, îmi înjura sprâncenele, mi-a comparat părul cu un cuib de păsări, sperând să găsească niște crengi. Rutina mea avea cruzime din partea oamenilor în ea, dar nu m-a interesat. Îmi era lene.

Mormăie ceva, pune pensulele de machiaj pe masă și pleacă. Cred că eram pierdută, fiindcă m-am trezit că nu mai era acolo. Aveam timp să mă mir de trecerea timpului. De la fata care lucra într-un magazin de muzică doar pentru reducerea primită, la „modelul" care se holba în oglindă. Nu trebuia să fie serios. Câteva poze pentru cataloage, atât. Și glumele lui Nigel. Într-o clipă, oamenii îmi spuneau că sunt frumoasă, incredibilă, superbă. Cuvinte pe care nu le simțeam, dar mulțumeam sec. Nu trebuia să fie așa.

Ședința a fost banală. Doar poze de umplutură pentru o revistă sau un proiect, nu țineam minte. Ideea mi-a plăcut mult. Stăteam într-o cadă goală, îmbrăcată elegant și cu o țigară falsă în colțul gurii. Doar priveam melancolică în jos. Eu aveam alte idei și viziuni pentru genul acesta de poze. Le păstram pentru prostiile cu prietenii mei.

Cada era foarte rece. Simțeam în palme și în tălpi. Cât adoram senzația de rece. Mă aruncam în pijama în zăpadă, dormeam dezvelită, cu geamul deschis, în special iarna. Eram în stare să mă bag într-o cadă umplută de cuburi de gheață.
Fotograful îmi dădea instrucțiuni puține, știind că puteam să-i „aduc viziunea la viață". Spunea de multe ori că eram una dintre preferatele lui. Probabil din cauza asta mă țin aici. Făceam poftele tuturor. Mai puțin ale unor scârbe. Era involuntar și mă costa. Deoarece eram în gaura asta din care voiam să scap.

//primul capitol. 
la ideea ședinței mă gândeam la o viziune mai banală a unei idei pe care o aveam și asta a ieșit lmao. destul de plain for me.// 

CherrysmileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum