Cherrysmile

doi

Nigel mă aștepta afară, ținând o pungă de hârtie. Ceva îmi spunea că mi-a luat un foietaj. Nu-mi era foame, dar nu puteam să refuz ochii ăia mari, căprui, acoperiți de un breton negru și ciufulit. Asta i-a prins bine la patiserie, chiar și cu prostiile alea să-i țină părul. Demult nu mai lucra acolo, eu nu mai lucram demult la magazinul de muzică. Suntem doar nostalgici.

— Te-ai plictisit acasă? îl întreb, luând punga din mâna lui.

— Reid a plecat în timp ce dormeam. răspunde şi face bot în mod ironic.

— Te rog să nu-i faci părul roşu.

— Ar sta bine pe blondul ăla.

Îmi dau ochii peste cap și mușc din foietaj. Ceea ce trebuia să fie delicios și plăcut s-a transformat în amar cu aromă puternică de vină. Nu-mi era foame și nu am ascultat de glasul care îmi spunea să nu mănânc. Nici nu am mâncat pentru mine. Am făcut-o pentru Nigel. Deja îmi povestea cum l-a sunat pe Reid la trei noaptea și l-a chemat la apartament. N-a avut un motiv. Cert era că a apărut la ușa lui un Reid aranjat.

— M-a înjurat, tot s-a machiat. pufnește, căutând în buzunare.

— Nu e vina lui. Nimeni nu-ți rezistă. îi spun și mușc din foietaj. Sentimentul de vină începea să dispară. Asta sau mă păcălea.

Râde și își trece mâna prin păr. Nu era de mirare că Reid înnebunea în preajma lui. Nigel era frumos. Mai curând se făcea el model. Cu toată frumusețea lui, rămânea prietenul meu care mi-a strecurat albumul „Country Life" de la Roxy Music, apoi „Rio" de la Duran Duran doar pentru că aveam anumite preferințe și îmi suporta nebuniile.

Găsește pachetul de țigări, își aprinde una, privind în jos. Bătea ușor în asfalt în ritmul unei melodii. Eu terminam de mâncat, pregătită să mă scutur de firmituri. Nigel fuma îngândurat.

— Cum a fost ședința? m-a întrebat.

— Plictisitoare și tipa care se ocupa de machiaj era o zdreanță. îi răspund și pufnesc la amintirea acriturii.

I-am povestit cum s-a luat de trăsăturile mele, de părul meu. L-am tuns mai scurt, un cuib de ciori rămânea. Cearcănele stăteau, orice aș fi încercat. De sprâncene nu îndrăzneam să mă ating. Credeam că eram obișnuită cu tratament de genul acesta. Probabil m-a prins cu garda jos astăzi. 

— E o variantă. Ai stări mai proaste uneori și te slăbesc. Peste puțin timp o să râzi de ea. îmi spune și mă bate pe umăr. E timpul să mergem. Am un blond de smotocit.