O voce, un sunet, un cântec de dor
Aduc la iveală, un sfulet nemuritor.
Chiar dacă trupul îi este muribund
Sufletul bate în al său ritm profund.
O privire, o mângâiere, un gând,
Fantome vii ce se plimbă așteptând
Al lor moment de glorie să apară
Când sufletul se va îmbăia în călimară.
O suflet! În acest abis să te scufunzi!
În cada asta de cerneală să te-ascunzi,
Unge-te cu acest negru minunat
Și devin-o fantoma îngerului răzbunat.
Un alt sunet, o un alt strigăt disperat,
Alte fantome în gând s-au adunat.
Oare vor rezista acestui chin neiertător
Sau se vor răsândi spre exterior?
O fantomă vie se ridică acum
Cea a pheonixului ce se naște din scrum
Cu ale sale aripi își anunță venirea
Și cu al său grai anunță nemurirea.
Să nu uităm de samuraiul ce burta și-a tăiat
Murind vitejește cu sufletul împăcat.
Lama sabiei încă lângă el stă nemișcată
Iar teaca sub mațe și sânge e-îngropată.
O! Fantome nemuritoare, vă rog, fiți blânde!
Nu-mi lăsați sufletul și mintea să se afunde!
Nu pot muri asemeni samuraiului căzut,
Să ajung un simplu spirit de nevăzut.
Să nu mai pot simți îmbrățișarea caldă
A morții ce-mi face inima să bată
Unde să simt acele buze moi, crăpate?
Cum să mai văd privirile abandonate?
Și iată cum, o fantomă nouă apare
Prin aceste alte nevieți încântătoare
O moarte ce-mi străbate sufletul
O altă fantomă ce-mi aduce zâmbetul.
Și omul, slab ce va muri cândva
Nu va lua cu el nimic altceva
Decât fantomele ce l-au prihănit,
Al lor l-au făcut și l-au chinuit.
