Dragoste cu complicatii

Capitolul 15

Jayson

Imi trec nervos mana prin par si incerc sa gasesc o solutie de a scapa din catusele astea. Daca nu le-as fi cumparat chiar eu as spera sa fie de jucarie. Oftez exsperat apoi ma trantesc pe spate, fara sa imi dau seama ca miscarea asta ma va costa pentru ca o trag si pe vrajitoare peste mine.
-Ce am facut eu Doamne gresit pentru o ma alege cu ea? Da bine stiu niste minciunele mici, cateva femei, putina bautura si alte mici chestiute, dar sunt barbat si eu.
-Ai terminat sa vorbesti singur?
-Ti-e foame? O intreb eu incercand sa schimb subiectul si sa uit de tot. Nu imi raspunde doar se uita ciudat la mine.
-Hai in bucatarie ca nu te otravesc. Daca nu mor eu din cauza farmecelor tale, nu mori nici tu din cauza mancarii mele. Se uita piezis la mine, da sa spuna ceva apoi realizeaza la ce distanta e de fata mea. Daca tot e situatia asta de ce sa nu profit si eu putin. Ii pun mana libera pe ceafa si o aplec cu capul spre buzele mele in timp ce aveam un zambet mare pe fata
-Bine, bine mananc, hai sa faci mancare! O aud panicandu-se si frecandu-se de corpul meu. Ii apas mai tare capul catre mine pana ce buzele mele le ating pe ale ei.
-Opreste-te din a te mai freca de mine ca nu scapi neviolata! Ii soptesc eu peste buze. Datorita socului care i-a strabatut intreaga fata buzele i se intredeschid, iar eu profit si imi strecor limba in cautarea alei ei. Nu imi raspunde la sarut, doar incepe sa tremure, iar lacrimile ei mi se scurg usor pe gat. Imi deschid ochii si vad ca ea ii tine strans inchisi pe ai ei in timp ce incearca sa se impinga in pieptul meu cu mana libera pentru a putea scapa. Imi dezlipesc buzele pe pe ale ei, imi imi scot mana din parul ei si o iau in brate, ea odihnindu-si capul pe pieptul meu.
-Hei...nu iti fac nimic, gata...

Izzabel

Mi-am promis ca voi fi tare, ca voi uita tot, dar cand am auzit cuvantul ala oribil si i-am vazut fata nu m-am mai putut controla. Mintea mea m-a transpus din nou in momentul acelui viol. Mainile slinoase ale lui Louis care ae plimba pe trupul meu..
-Nu, nu, nu, lasa-ma... Tip eu in timp ce ma zbat si imi bag mainile in par si trag de el. Simt o mana pe obraz si sar speriata.
-Hei. Priveste-ma in ochi... Sunt eu Jayson, nu sunt Louis...
O nu, nu, nu ochii aia albastri. Nu din nou.

Jayson

Se zbate si tipa in bratele mele si nu stiu de ce am impresia ca il vede pe nenorocitul ala cand se uita la mine. Ma uit prin camera in cautarea telefonului meu, dar nimic, apoi imi amintesc ca il am in buzunar, il scot repede si apelez numarul lui Eric.
-Hai idiotule raspunde odata...
-Misca-ti curu aici si dezldaga-ne, are o criza, il vede pe dobitocul ala in mine, iar tu ma ti legat aici!
-Nu ma ajuta cu nimic parerile tale de rau! Spun eu printre dinti, dar chiar atunci telefonul imi este inchis in nas.
O iau in brate si o mangai pe spate, sper doar sa nu isi piarda mintile pana vine idiotul de Eric sa ne dezlege.
Ma uit la ceas din 5 in 5 minute, iar Eric nu mai apare, vreau sa cred ca a glumit cand a spus sa ma sescurc singur pentru ca el are treaba cu bunicul acum. 
A trecut o ora jumatate, iar vrajitoarea a inceput sa se mai calmeze in bratele mele. Ii sterg lacrimile de pe fata, apoi ii spun cu un zambet stramb in timp ce ii mangai cu blandete parul:
-Hai sa mancam prajitura aia pe care ti-am promis-o ce zici?
O conving cu greu sa coboare din pat si ne leganam pana in bucatarie, deoarece eu am uitat complet de ranile ei inca proaspete. O tin mereu la pieptul meu, chiar si atunci cand deschid frigiderul si scot caserola cu cele doua savarine. Le asez pe blat, apoi imi trag un scaun cat mai aproape de ea si ma chinui sa mananc cu mana stanga pentru a nu o invomoda si pe ea.
-Cine ar fi crezut ca e asa de greu sa mananci cu mana stanga... bomban eu in barba si mai incerc de vreo doua ori sa nimeresc gura cu lingurita fara a scapa continutul pe jos. Vreau sa deschid gura sa scot o injuratura la adresa lui Eric, dar ma trezesc cu doi albastri la cativa centimetri de fata mea si cu lingurita cu frisca in gura.
-Ce faci? o intreb eu de-a dreptul socat.
-Ai spus ca vom manca impreuna si am vazut ca te chinui... spune ea indiferenta.
-Nu e....dar nu termin fraza pentru ca ma trezesc cu o alta lingurita de prajitura in gura. M-as putea obijnui cu asa trai. Am facut multe in viata asta, dar niciodata nu am fost hranit de o vrajitioare.
-De ce razi?
-Am realizat ca tocmai sunt hranit de o vrajitoare. Si continui sa rad zgomotos in timp ce ea ma privea confuza. Lasa lingurita jos, iar apoi isi intorce privirea.
-Sunt atat de urata, de ma tot numesti vrajitoare?
Deschid gura sa spun da, dar apoi imi amintesc de ce mi-a spus Eric. Fata ei nu arata asa sub acele rani si vanatai, poate ea chiar e frumoasa.
-Nu stiu ce sa zic, raspund eu sincer si stiu ca am spus o prostie. In capul meu suna mai bine.
Astept sa ma plezneasca iar, sa ma injure sau sa vrea sa fuga de langa mine, dar ea nu face nimic, mai taie o bucata din prajitura ei si indreapta lingurita catre fata mea. O opresc printr-un semn al mainii, ea intelegand ca nu mai vreau.