Partea 2

3 0 0
                                    

-De care problema? Spune ce tot ai de esti asa ?

-Pai e mult de spus si sincer nu stiu ce sa aleg... sa iti spun sau sa te las sa te duci la Luke...

-Bine, daca vrei stau cu tine si vedem ce putem face. Il sun pe Luke si ii spun ca nu mai vreu sa merg, ok?

-Ok.

Anna isi scoate telefonul si ii suna pe Luke. Sincer din cate imi amintesc a durat ceva pana cand a dat de el, si totusi, ea tot nu l-a inteles ca a dat muzica prea tare si cred ca stii cum e...

-Ok, acum pot sta cu tine si spune ce este... 

Ana ma ia de mana si incearca sa imi de-a o urma de speranta si de sprijin ca pot conta pe ea, asa cum a facut mereu... Sincer nu stiu daca poate inghitii noua veste ca e foarte sensibila cand e vorba de mine.

-Pai... am vorbit iar cu tata in legatura cu mutarea si a spus ca o sa ma ia si pe mine si ca o sa puna casa la vanzare... de vara asta nu o sa mai pot fi aici... a mai spus ca o sa mai am doar o saptamana sa imi i-au ramas bun de la cei dragi...

-Pai cum asa? Si tu ce o sa faci cu mine, cu scoala, cu ceilalti?

-Sincer chiar nu stiu... Cu scoala o mai rezolv cum o mai rezolv dar ai ca si cu prietenii o mai fac cum o mai fac dar cu tine nu stiu cum sa fac... spunand asta ii strang palmele Annei intre ale mele si le duc catre buze sa ii pup mainile dar nici jnu apuc sa le duc ca Anna imediat a zbucnit si ea in plans si a sarit pe mine sa ma ia in brate, cat pe ce sa ma dea cu capul de bratul canapelei si sa incerce sa ma calmeze cu o mangaiere si sa nu ma faca sa plang mai rau.

-Stai Andreea linistita, si nu plange te rog, ca incep si eu. O sa o dam la capat ca de fiecare data.

Vazand cat de afectata a devenit Anna pe moment o iau si eu in brate si incerc sa o pun pe canapea sa pot vorbi cu ea.

-Anna, stai calma ca sunt bine. Uite, iau o gura de aer si imi revin. 

Iau o gura mare de aer si pun o mare frana plansului si imi sterg lancrimile de la ochi si de pe obraz. Anna a facut la fel ca si mine, dar ea nu prea s-a putut abtine si a mai izbucnit iarasi in plans. Eu am incercat sa imi tin plansul in frau vazand-o pe ea ca plange dar cu greu dar mi l-am tinut, si am linistit-o si pe Anna.

-Bine, bine, sunt ok acum... stai ca ma duc la baie sa ma demachiez si revin. Ai pe masuta de aici niste cipsuri in bucatarie si niste inghetata in frigider daca veri sa mananci ceva.

-Du-te si demachiaza-te. eu o sa aduc cipsurile si inghetata sa ne uitam la un film foarte frumos sa ne treaca putin tristetea si dupa revenim si gasim solutii, ok ?

-Bine hai adu alea si da la film, telecomanda de la televizor e langa tine.

Anna s-a demachiat si a venit langa mine. Imediat dupa ce a terminat a adus niste perne si am inceput sa mancam din cipsuri, ca nesatulele cei drept, si am dat la un film oarecare dar totusi ne-a placut filmul si inca imi mai amintesc cu ce era inca si acum, dar asta nu prea conteaza. Totusi am uitat de dureri, tot daca ne-a inghetat gatul si capul de la galetusele mici de inghetata mancate prea repede din cauza suspansului din film. 

Era ora 04:44 si inca nu ne terminasem al 3-lea film din seara si o opresc eu pe Anna la un moment dat si ii spun:

-Anna ce facem? Trebuie sa gasim solutii si chestii de genul ca nu vreau sa plec 

Anna Deabika trezita de la visele ei cu ponei si printi calare imi spune de-abia intelegand ce zice:

-Stai ocleaca ca sa ma trezesc!

-Bine ai scoalate si vorbeste cu mine ca vad ca adormi in secunda doi si maine am multe de facut. Stii asta...

Ana se scoala si se duce la bucatarie si bea o cana zdravana de apa rece sau ce o mai face ea pe acolo si vine langa mine iar si se intinde pe langa mine pe spate.

Eu am gasit o solutie foarte eficienta. Tu daca te muti eu o sa vin pe la tine ca tot daca stau singura si parintii mei ma lasa sa fac mai orice.

In secunda aia mi s-a plesnit o palma peste fata si m-am trezit la realitate.

- Cum mai? Te lasa ai tai sa pleci de aici?

-Da, dar pe perioade mici...

-Cat e ceasul?

- 05:06, de ce ?

-Lasa, oricum daca poti venii cu mine in vizita, atunci e superb, acum ma pot culca linistita! incep sa zambesc si Anna se uita ciudat la mine.

-Dar unde te muti?

-In Iasi.

Anna auzind asta incepe sa rada si imi spune:

- Pai nu e departe. si eu care credeam ca o sa pleci mai departe sau undeva unde nu stiam eu..

-Lasa Anna asta acum. Hai sa ne culcam ca maine e o zi lunga si maine trebuie sa ma ajuti

-Bine... noapte buna.

-Noapte buna Anna, ii raspund Annei gandindu-ma la ziua ce o sa urmeze...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 29, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ceva altfel...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum