Contract De Căsătorie

Capitolul 10

Urc în mașină și mă îndrept spre firmă. Tot drumul spre firmă am ascultat muzică. Am ajuns la firmă, m-am dat jos din mașină și m-am îndreptat spre birou. Când am ajuns in birou am dat de minunata mea prietenă Emily.
- Ce te aduce pe aici așa de dimineață ? Zic eu, știind că dacă nu are un motiv bun ea nu ar veni așa de dimineață, doar de dragul de la lucra.
- Un singur motiv. Să vii cu mine și mai câțiva oameni, deseară la club. Zice ea.
- Știi că nu pot. Nu am cum sa vin stau până târziu la firmă și am planuri cu Adam mai pe seară. Zic eu și nu îmi vine să cred că și pe ea o mint. Ea care îmi este cea mai bună prietenă, am ajuns să o mint.
- Știi că nu te cred la partea cu Adam. Știu că nu va suportați. Ai ceva, știu sigur. Așa că zimi ce ai ? Zice ea îngrijorată. Știe că dacă eu mint înseamnă că am pățit ceva. Și își dă seama de asta singură, doar mă cunoaște.
- Nu am nimic Emily, acum serios ce aș putea avea ? Zic eu in speranța să nu mai încerce nu vreau sa izbucnesc aici și acum.
- Știi că nu o să te las în pace până nu aflu ce ai pățit. Așa că zi ce ai? Zice ea folosind tonul specific ei.
- Nu pot să zic. Îmi pare rău, dar chiar nu pot să zic. Zic eu deja simțind cum îmi dau lacrimile.
- Te-a lovit Adam ? Sa vezi ce îi fac dacă te-a lovit sau dacă te-a atins într-un fel. Zice ea deja nervoasă.
- Nu, nu m-a lovit stai liniștită, doar că aseară când am plecat de la firmă, neavând mașina la mine, am mers pe jos. M-am simțit urmărită și cineva m-a tras într-un loc întunecat și .... a....p....p...prof...profitat d...de m...m...mine. Zic eu deja plângând.
- Doamne, dar de ce nu l-ai sunat pe Adam să vină să te ieie? Îmi pare nespus de rău, nu trebuia să te forțesc să îmi zici. Și acum ce o să faci? Zice ea îngrijorată.
- Nimic, o sa trec peste asta cumva. Să nu mai zici la nimeni. Doar tu știi, restul nu știu.
- Înțeleg că nu i-ai zis la Adam, dar măcar la fratele tău să îi zici. Are dreptul să știe. Zice ea.
- Nu Emily, te rog momentan nu vreau să îi zic la nimeni. Nu vreau milă din partea nimănui,mai ales din partea.... Dar nu termin de zis că cineva bate la ușă. Eu mă uit mirată la Emily, ea se uită mirată la mine, știind că nu trebuia să mă viziteze nimeni.
- Intră! Zic și mă îndrept spre scaunul meu. Iar pe ușă intra nimeni altul, decât Adam.
- Ce cauți aici ? Și ce vrei ? Zic eu indiferentă.
- Am venit să te iau că peste 3 ore avem avionul. Zice el plictisit.
- Ce avion? Zic eu surprinsă.
- Avionul care ne va duce în luna de miere. Zice el
- Tu glumești ? Ai zis că peste o săptămână trebuia să mergem! Zic eu deja nervoasă. Emily vine instant langa mine. Încercând să mă calmeze.
- Bine spus trebuia, dar se pare că ai noștri ne-au făcut surpriza asta și avem avion în mai puțin de 3 ore. Așa că mișcăte, trebuie să plecăm. Zice el serios.
- Nu, faci ce vrei, dar eu nu plec niciunde acum. Nici bagajul nu îl am făcut și plus am planuri cu Emily. Așa că îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu pot să plec niciunde. Dacă îs eu plecată cine are grijă de firmă? Zic eu
- Eu voi avea grijă de firmă. Așa că poți să pleci liniștită. Intră în discuție și minunatul meu frate Kevin.
- Tu glumești? Ultima oară când ai avut tu grija de firmă ne-a costat mult să ne revenim cu ea. Recunoaște că dacă nu îs eu aici firma nu va funcționa. Zic eu.
- Nu îți fa griji va fi și Emily și Dave . Ei mă vor ajuta. Așa că stai liniștită și mergi în vacanță distrează-te. Zice el și îmi zâmbește.
- Atunci dacă nu mai ai nimic de obiectat putem pleca azi doamna Blake? Zice Adam. Oftez și îmi iau rămas bun de la Kevin și Emily, și mă îndrept cu Adam spre ieșire. Ajung la mașina lui și nu mai stau să îl aștept că întru înăuntru.
- Dar repede de mai grăbești. Înțeleg că vrei să ajungem cât mai repede, ca să stai cu mine. Zice el îngâmfat și pornește mașina.
- Asta să crezi tu. Vreau doar să scap de tine, ceea ce îi imposibil. Zic eu deja sătulă de el. Nu mai zice nimic și tace. Tot drumul spre aeroport a fost liniștit. O dată ajunși la aeroport, acolo erau familiile noastre așteptându-ne.
- Dar cum de sunteți și voi aici? Zic eu.
- Pai cum să nu fim aici? Cine vă aducea bagajele și cine vă ducea mașina înapoi ? Zice tata. I-am luat în brațe pe toți și ne-am luat rămas bun ne-am îndreptat către avionul privat a lui Adam. Minunat are și avion privat. Ne-am îmbarcat și ne-am pus jos pregătiți de decolare.
- Unde mergem? Zic eu.
- In Hawaii. Zice el.
- Cred că glumești? Cum să mergem în Hawaii ?
- Simplu. Așa că mai bine te pui sa dormi unpic. Zice el. Eu fată cuminte ascult pentru prima data de el și mă pun la somn. Adormisem până când Adam mă zgâlțâie să mă trezesc.
- Hmm ce-i ? Zic eu somnoroasă.
- Kate ești bine ? Ai inceput să vorbești în somn și să tremuri. Dacă ai pățit ceva poți să îmi zici. Zice el serios. Eu dându-mi seama că din nou am visat noaptea aia.
- Nu am nimic, așa că lasă-mă. Și nu mai face atât pe drăguțul cu mine, că știi că cu mine nu îți merge. Zic eu .
- Kate nu încerc să fac pe drăguțul cu tine, dar știu că ai ceva. Știu că nu ești bine, se vede pe fața ta, doar că tu nu vrei sa zici. Și nu înțeleg de ce?
- Nu te privește pe tine. Așa că lasă-mă. Chiar nu înțelegi că nu vreau să vorbesc? Daca voriam îți ziceam ce am. Dar nu vreau. Zic eu deja sătulă de toată situația asta. Dar nu mai apucă să zică ceva că stewardeza ne întrerupe și ne spune că imediat vom ateriza. Ne-am prins centurile pentru a ateriza. Când am aterizat, l-am așteptat pe Adam să ieie bagajele și ne-am îndreptat spre un taxi, i-a dat el o adresă și ne-a dus până în fața unei case. Am ieșit din mașină cu Adam pe urmele mele. Când am ajuns în dreptul ei, chiar am rămas surprinsă la cat de frumoasa era casa și cât de frumos era peisajul. Casa era situată aproape de mare, iar în jurul casei erau pomi. Totul era mirific. Adam îmi face semn să mă îndrept înăuntru. Când intru în casă rămân uimită. Nu era una foarte mare, ci una modestă, dar făcută în așa fel încât și pe dinafară dar și înăuntru să lase impresia că ai fi la tine acasă. Îi foarte frumos înăuntru, totul îi acoperit doar în negru și alb.
- Îți place?
- Da, Adam îmi place. Îi foarte frumos. Zic eu îndreptandu-mă spre terasă. De pe terasă dădeai direct de ocean. Adam vine pe la spate și mă i-a în brațe. Eu tresar vreau să îi dau mâna de pe mine dar nu pot.
- Adam te rog lasă-mă. I-a mâna de pe mine, te rog. Zic eu, simțind cum incep să tremur.
- Nu până nu îmi zici ce ai pățit Kate. Știu destul de bine că minți, când zici că nu ai nimic. Ai ceva doar că nu vrei să zici. Spune-mi ce ai pățit. Zice el asta și mă întoarce cu fața spre el.
- Nu pot să zic. Așa că te rog lasă-mă, nu mă mai atinge te rog. Zic eu deja plângând și tremurând.
- Kate nu îți vreau răul, vreau doar să te ajut. Să știu ce ai. Zimi te rog.
- Adam oricât aș vrea să îți zic nu pot înțelege. Nu pot să îți zic. Te rog lasă-mă. Dar el nu mă lăsa, ba m-ai tare mă strânge.
- Kate dacă nu îmi zici jur că ... Dar nu apuca să termine că îl întrerup eu.
- Că ce ? Ce poți să îmi faci? Zic eu.
- Multe, dar întâi de toate vreau să știu ce ai. Kate dacă nu îmi zici jur că te sărut. Zice el serios. Dar eu tac, nu ii zic. Când vede că tac, că nu am bunul simț să îi zic. El se apropie de mine și își lipește buzele de ale mele. Pe moment rămân stană de piatră, dar pe urmă îmi revin și încep să dau cu mâinile și să plâng. Prima oara după mult timp când am o criză. Am inceput sa respir din ce în ce mai greu, și în fața ochilor nu îl mai vedeam pe Adam și pe agresorul. Am inceput să mă zbat. Am dat cu mâinile și picioarele. Toată tremuram și respiram greu. Toată eram plânsă.
- Kate, Kate gata sunt eu. Sunt eu Adam. Te rog liniștește - te. Te rog. Kate revinoți în fire. Zice Adam neștiind ce să mai facă.
- Kate te rog eu mult revinoți. Dar degeaba nu putem. Încercam, dar nu puteam. Evenimentele de atunci mi-au trecut iară prin fața ochilor.
- Kate țin la tine te rog eu mult revinoți. Kate te.... Te plac! Zice Adam și în secunda aia am simțit cum inima mi-a stat in loc. Pur și simplu l-am văzut pe Adam în fața ochilor, cum nu mă așteptam să îl văd, îngrijorat. Adam era îngrijorat pentru mine.
- Ce? Zic eu cu jumate de gură.
- Ți-ai revenit. Zice el și eu aprob din cap.
- Bun. Acum îmi spui te rog ce ai pățit ? Zice el serios.
- Bine. Mai ți minte că eu am ajuns acasă înaintea ta și că și atunci am plecat pe canapea să dorm. Și am zis că suport să mă atingi? Zic eu
- Da, de ce? Ce ai pățit ? Zice el serios.
- Adam am...am..f...f..fo...fost....v...vi.. violată. Zic eu și simt deja că îmi vine să plâng.
- Ai fost ce ? Cum, unde? Cine ți-a făcut asta. Spune-mi și îl calc în picioare. Zice Adam.
- Nu știu, s-a întâmplat când am plecat de la birou spre casă și am simțit că cineva mă urmărea, m-a tras și m-a violat. Zic eu deja plângând.
- Kate trebuia să îmi zici. De ce nu mi-ai zis ?
- Nu am putut. Nu pot bine? Nu pot să zic. Mă simt murdară, mă simt jegoasă, mă simt că naiba. Sunt o ... Dar nu mă lăsa să termin că îmi pune mâna la gură.
- Să nu te aud că zici asta. Tu nu ești o panaramă. Faptul că ai fost violată, nu te face una. Tu ești o femeie puternică, o femeie frumoasă care știe să se lasă dorită de orice bărbat. Să nu te mai aud că spui asta, ai înțeles?
- Da, am înțeles. Mulțumesc mult pentru tot. Zic și încerc să îl îmbrățișez. El vede așa că mă ia în brațe și mă duce în cameră. Mă pune pe pat și se pune langa mine. După un timp el adoarme, dar îi vibrează telefonul. Și ca să nu se trezească îi iau telefonul. Văd că a primit un mesaj de la nimeni alta decât.....