Dragoste şi război

Capitolul 3

            Zasha își strânge pe lângă ea halatul și pășește timid spre casa. Iarba umeda și rece îi gădila ușor tălpile în timp ce părul îi flutură liber, parcă vrând să zboare. O rafală de vânt o face să tresară, chipul eu fiind parcă biciuit de răcoarea aerului.

            Lacrimile o podidesc iar sufletul i se strânge atunci când se gândește la plecarea ei în prima linie, alaturi de majoritatea acelora ce sunt bărbați. Nu vrea să le lase familiei ei un gol în suflet, dar știe totodată că acesta este destinul ei, să fie alaturi de Mihailov, iar daca va muri, va muri ca o eroină. Nu pentru ceilalți, ci pentru ea, căci a salvat vieți.

           Scârțăitul tălpilor ei pe podeaua veche o face să îi înghețe sângele în vene. Inima începe să îi bată ca și când ar vrea să iasă din piept Trage aer în plămânii ce ar putea ceda. İși îndreaptă spatele, după care își șterge lacrimile, se îndreaptă către șifonierul ei masiv, de culoarea mahonului. Ajunsă în dreptul lui întinde măna pentru a mai mângâia pentru o ultimă data mobilierul casei părintești, clipă în care ochii i se umplu de lacrimi.

            "Ultima dată...plec pentru a veghea asupra ta, vărul meu drag și iubit...", își spune ea mângâind pentru ultima dată singura poze de familie de pe masa de lângă șifonier. Cu inima plină de durere dar și cu rouă în ochi, Zasha își deschide dulapul și își scoate de acolo câteva lucrușoare, după care și le împachetează într-o sacoșă mică și ponosită.

                Cât de grea îi este inima. Urmează să plece, iar stomacul i se se strânge, moment în care icnește. Sufletul îi este pustiu, iar pașii îi sunt grei. În urma ei știe că urmează să lase multă durere, așa că se așează la măsuță, își ia o bucata de papirus, un stilou ce îl înmoaie în călimara cu cerneală și începe să își strige prin această scrisoare toată durerea ei. Nu este o scrisoare de "Adio", sau cel puțin nu își dorește asta deoarece ea încă nu și-a trăit viață. Deși este conștienta că pleacă undeva unde viața ii poate fi curmată în orice clipă, unde ea este cea care trebuie să aibă grijă de cei din jur, așa că începe, cu inima îndoită și sângerândă să scrie, lacrimile rostogolindu-se ca picăturile ce cad din cerul azur.

                        

                                                                             "Dragii mei,

 

           Atunci când voi veți citi eu voi fi de mult timp plecată. Voi fi plecată pe front, în prima linie ca să pot fi alături de Mihailov deoarece războiul nu așteaptă că eu să cresc, să mă maturizez și să fiu aleasă. Nu! Războiul se întâmplă acum și aici Vă promit că voi încerca să rămân în viață pentru voi, dar și pentru că viața mea de-abia acum începe. Vreau să trăiesc, să iubesc, să stiu ce înseamnă viața. Rugați-vă pentru noi, pentru mine și Mihailov. Știu că acum mă blestemați și mă huliți, dar decât să faceți asta mai bine v-ați ruga în fiecare seară pentru noi.

         Simt și sunt sigură că voi trăi un masacru. Vor fi băi de sânge în prima linie, dar eu sunt pregătită să apăr omenirea și patria chiar cu prețul vieții mele. Sunt conștienta că voi trece prin chinurile Iadului și că scenele la care voi asista sunt și vor fi apocaliptice, așa că vă rog, nu mă judecați, nu mă huliți doar pentru că nu vreau că Mihailov să aibă aceeași soarta că Piotra. Știu că pentru asta va trebui să fiu o criminală, o criminală cu sânge rece, așa că Dumnezeu să ne apare. Știu că în brațele mele vor pieri sute, chiar mii de vieți, dar voi lupta cu speranța că totul se vă termina și că vom ieși din casă fară teamă.