Roşea şi plângea.Era emoţionată
Mâna îi tremura pe pix.
"...dar nu mă cunoşti".
—Nu e nevoie,i-a mărturisit.Din cântecul tău,simt că te ştiu de mult...
S-a lăsat linişte,după care a adăugat cu emoţie în voce:
—Ai fost ascunsă,iar acum te-am găsit.
Ca răspuns,i-a zâmbit sincer.
Toate spusele lui îi făcea inima să bată cu putere.
Îi povestea cum soarele era singurul ei prieten.
Îi cânta drept mulţumire ca îi e prieten.
În tot acest timp,el,asculta zâmbind.
Știa că e o adevărată comoară.
Venise timpul ca ea să plece.
El s-a întristat.Nu ştia dacă o va mai revedea vreodată.
A văzut că suferă dacă pleacă.
Un pix,un caiet,câteva cuvinte.
"Mă găsești oriunde soarele străluceşte".
Era puţin confuz,dar își amintise ce i-a spus.
Văzând-o plecând o singură frază repeta:
—Ce n-aş da să fie a mea...ce n-aş da...
