INCUBUS

2 - Visul

Este pentru prima dată în viața mea când conștientizez că visez... sau poate doar visez că sunt conștientă. Este atât de bulversantă această stare. Mi-am închis ochii pentru câteva momente și acele sfere luminoase au apărut în mintea mea semi-adormită. Nu m-am așteptat să reapară, imaginându-mi că experiența de noaptea trecută a fost doar o născocire a reveriei mele. Dar după toată precauția psihică pe care mi-am setat-o, uite-mă din nou aici, în mijlocul întunericului, așteptând ca forța creatoare a ființei mele să își deruleze scenariul. Singura diferență este că de această dată mi-am dorit să fiu aici în mod conștient, dintr-un motiv total inconștient, sau cel puțin unul de care nu îmi voi mai aminti dimineață.

Nimic nu luminează, nimic nu se mișcă, nici o voce nu îmi mai strigă numele în neant. Nu mai e nimic acum care să îmi trezească interesul și să îmi hrănească curiozitatea. Amintirea nopții trecute pare a fi doar o himeră pe care am încercat să o evoc fără succes. Mă las să cad în mâinile gravității astrale și îmi închid ochii în ambele planuri, detașându-mă de orice gând și dorință. Până când, după un timp nedefinit...

O forță necunoscută mă presează mai adânc în salteaua patului. Îmi deschid ochii și tot ce văd este tavanul camerei mele difuz luminate. O senzație ciudată îmi traversează corpul în timp ce vibrația străină îmi urcă în sus pe picioare. Nu mă pot mișca, dar pot simți cum atingeri mici și delicate pleacă dinspre tălpi spre gambe, ca și cum corpul îmi este asaltat de sute de insecte ce mișună pe pielea mea. Privesc în jos dar pătura îmi acoperă în continuare corpul și nimic nu pare să se miște sub ea.

O scânteie fierbinte se aprinde în pieptul meu, în timp ce atingerile au devenit mai clare și mai ferme în dreptul genunchilor. Simt degete mișunând pe coapse, atingând, frământând, urcând. Pieptul mi se contractă când scânteia se transformă în foc și îmi cuprinde întreg torsul. Un nod îmi blochează energia în gât și îmi e din ce în ce mai greu să respir. Venele mi se contractă în jurul bărbiei forțându-mă să eliberez tensiunea. Buzele mi se depărtează și un sunet ștrangulat iese printre ele.

Mă înfior când degetele ajung la îmbinarea dintre trunchi și picioare și mă încordez încercând să îmi fac corpul să se miște, să riposteze, să alunge orice este ceea ce încearcă să pătrundă spre cea mai intimă parte a corpului meu. Ceva este acolo, peste mine. Nu ceva... Cineva!! iar conștientizarea asta mă cutremură. Îmi simt bazinul presat mai puternic și recunosc formatul a două mâini ce îmi cuprind viguros șoldurile. Într-o fracțiune de secundă, lenjeria îmi este smulsă, lăsându-mă expusă și speriată. Incapacitatea de a mă mișca mă face complet vulnerabilă și nu știu dacă visez sau nu, pentru că ochii îmi sunt larg deschiși, dar incapabili să surprindă ceea ce simt.

Senzația mâinilor a dispărut de pe pielea mea și furnicăturile s-au oprit undeva în mijlocul abdomenului lăsându-mă într-o stare de așteptare terifiantă. Corpul îmi este imobilizat sub pătură și inima îmi bubuie în piept neliniștită. Picioarele îmi sunt depărtate și o adiere caldă mă lovește în cel mai sensibil loc făcându-mi carnea să pulseze. O adiere caldă sacadată care... care nu pare a fi o adiere... ci... o răsuflare!

— Ce naib... Aahhh!

Un geamăt răgușit mi-a ieșit printre buze când ceva umed a trecut de-a lungul fantei genitale. A continuat să se miște frenetic de sus în jos făcându-mi toate organele să mi se strângă pe interior. Mâinile îmi țineau coapsele desfăcute în timp ce tortura continua asupra celui mai sensibil punct al corpului meu. Intruziv, forțat și nespus de copleșitor, asaltul a urcat în sus sub forma unor degete ce urcau chinuitor pe sub maieul meu, atingând granița dintre trunchi și colina sânilor acum întăriți și grei.