Evelyn Night Și Evadații Din Azkaban

Pumnalul

Imediat ce am ajuns în camera fetelor din anul trei m-am dus glonț la dulăpiorul de lângă pat.

Părinții mei îmi dăruiseră nu demult un album foto cu toată familia. Am dat paginile pline cu poze până la una anume.

O poză din ziua cununiei părinților mei. Nu știam până în momentul ăsta cine erau acei doi oameni care stăteau lângă părinții mei. Arătau atât de diferiți de cum arătau acum... Black și High arătau mai frumoși, mai veseli.

Oare deja erau în slujba lui Voldemort când a fost făcută poza? Nu am de unde să știu. Pe pagina următoare era o poză cu mama, tata, Lily, James, Black, High, Peter și... profesorul Lupin. Erau mai tineri, probabil în anul șase. Stăteau la Trei Mături și păreau fericiți, fără griji.

Oare știau ce avea să li se întâmple peste nu mai mult de câțiva ani? Că trei din cei de acolo aveau să moară, iar alții doi urmau să fie închiși în Azkaban pentru uciderea celor trei?

Întrebări fără răspuns mi se învârt prin cap. Pun albumul înapoi în dulăpior și mă întind în pat, uitându-mă în gol.

O ură cum nu am mai simțit până atunci îmi trecea prin vene ca otrava. Voiam să îi omor, să îi pedepsesc pentru ce au făcut.

*

— Evelyn, arăți... oribil, spune Draco.

Nu am mers la culcare până se crăpase de ziuă. M-am trezit singură în cameră, deci m-am îmbrăcat rapid și am coborât scara în spirală până în salonul comun. Acolo erau doar Draco și Alex.

— Unde-s ceilalți? întreb eu confuză.

— S-au cărat. E prima zi de vacanță, ai uitat? făcu Alex. Imediat e ora prânzului. Puneam la cale un plan să intrăm în dormitorul fetelor să te trezim.

Îmi dau ochii peste cap și zâmbesc.

— Nu poate omul să doarmă de voi, spun și mă așez pe un fotoliu din fața focului.

Zăpada continua să cadă dincolo de ferestre.

— Să știi că nu arăți bine deloc, spune Draco îngrijorat.

— N-am nimic, zic eu.

— Uite, Ev, ai tot dreptul să fii supărată după ce ai auzit ieri, spune Alex schimbând o privire cu Draco. Dar să nu faci vreo prostie.

— Cum ar fi? spun eu.

— Cum ar fi să încerci să mergi după Black și High, zice Alex cu glas tăios.

Eu doar îmi dau ochii peste cap și mă uit la ei.

— O, haide. Drept cine mă luați? Nu o să încerc să merg după ei, chiar o să merg. Nu mă veți putea opri până nu îi omor cu mâna mea, ați înțeles?

— Dar nu merită să mori pentru Black, spune Alex.

— O să fac tot ce pot ca să îl fac să plătească. Oricum, vreau să merg până la Hagrid, nu am mai fost de mult timp. Veniți cu mine sau nu?