Capitolul 20

487 41 55
                                    

20

      —Tată dacă ai poftă de glume această nu este deloc amuzantă. Cataleya nu poate fi sora mea, este soția mea! Atmosfera  capătă ușor acel aer de vagă tensiune în lipsa unei conversații totul petrecânduse prin priviri fugitive. Anthony se simțea tot mai impulsiv având un istinct ce nu poate fi descris în cuvinte să ieie la pumni ceva. Strânge degetele în pumn atât de tare că unghiile penetrează ușor pielea plămilor și ridică colțul sprâncenei drepte în așteptarea unor explicații din partea celui bătrân.

     —Sunt deacord cu Anthony. Ceea ce spui este foarte grav. Rostește Mattia ridicându-se la rândul lui de pe fotoliu.

   Tăcere. O tăcere  ascuțită ce pare că îi stăruie în timpane îl fac pe Anthony mai nervos decât niciodată. Voia să prindă gulerul cămășii bătrânului să îl stimuleze odată să audă o explicație ce întârzie să apară. Însă spre surprinderea lui,Pietro lasă paharul pe masă și se așează pe fotoliu punând picior peste picior.

     —Fiule mama ta a greșit față de mine în trecut având o relație cu Capezza. A rămas însărcinată cu acea copilă ce mă rog acum este o femeie în toată firea și se află pe canapeaua mea din salon, lucru ce credeți-mă mă deranjează. Oricum eu am fost în delegație  mai bine de doi ani în acea perioadă și ea mi-a ascuns acest secret lăsând-o pe Cataleya în grija familiei Capezza.
  
    Un val apăsător de tensiune pare a se lăsa pe întreaga încăpere, amuțindui pe cei doi frați ce se privesc necontenit. Sunetul de înghițire produs de gâtul lui Mattia este singura sursă de zgomot ce pare că se mai găsește printre ei. Ochii lui Anthony se opresc pe chipul tatălui ce nu schițează nici un gest, cu o mică speranță ce încolțește în sufletul lui ca totul să fie rodul imaginației, însă atunci când Mattia se așează oftând pe fotoliu realizează că acea speranța era o falsitate. Ridicând mâinile își lasă degetele lungi să alunece prin firele de păr ce le încătușa mai ceva ca și vrejurile de fasole și leagănă puțin capul într-o parte.

    —Acea femeie este soția mea, este mama copilului meu nimic mai mult! Urlă luând prin surprindere pe cei doi, fiind copleșit de o stare de negativitate.

     —Fiule eu am aflat adevărul acum câțiva  ani în urmă și m-am ocupat de acel idiot însă nu am putut să îi fac rău  mamei tale este totuși mama voastră. Încă nu este târziu să vă despărțiți și să lăsăm uitării această poveste ce aparține trecutului. Anthoy închide ochii preț de câteva secunde ca și cum ar ezita, apoi își umezește abia vizibil colțul gurii,așezându-se pe fotoliu. Își trece mâna peste barbă gânditor și inima îi făcea rău sub bariera coastelor bătând cu o forță de nedescris.

    — Este târziu. Constată Anthony ridicându-se iar în picioare. —Felicitări tocmai ai distrus viața copilului tău și nu doar! Își apropie palmele între ele într-un apauz iritant pe urechi și pleacă din birou fără să privească în urma lui.

    —Despre ce tot vorbește fratele tău  Mattia?

    —În puține cuvinte îți spune că nepotul tău se află în pântecul acelei femei ce tu disprețuiești atât de tare. Mereu ne-ai distrus visele, ai reușit și de această dată. Pentru prima dată în ani de zile Anthony avea zâmbetul pe buze și tu ai distrus totul din nou. Se ridică de pe scaun și dă din cap oftând —Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei ca și copii tăi să aibă parte de fericire. Se răsucește pe călcâie și îl urmează pe fratele lui.

    Anthony ajunge în salon ca un uragan și le privește pe cele două femei  cum vorbesc și râd împreună. Ochii Cataleyei îi întâlnesc pe a lui și citește o umbră ce o fac să se ridice în picioare.

Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATAWhere stories live. Discover now