Atunci când Cataleya Capezza îl întâlnește pe Anthony Conti, o persoană extrem de influentă, ea este conștientă că ceea ce simte nu este tocmai dragoste la prima vedere. Ea nu caută o iubire dar șoapte la ureche, și vibrații în spatele unor cuvinte...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
21
Cataleya urcă treptele casei în grabă și aleargă spre camera matrimonială închizând ușa în spatele ei. Își lasă copul să alunece pe suprafața rece a ușii până când nu simte parchetul sub fund și își adună genunchi la piept lăsând capul pe ei. Respiră din ce în ce mai greu datorită suspinelor cu privirea înțețoșată datorită lacrimilor ce îi umezesc colțurile ochilor ce se scurg pe obraji în jos. Totul îi este atât de clar în minte, de parcă s-ar fi întâmplat cu câteva secunde înainte. De fiecare dată când închide ochii, scenele se derulează cu o claritate dureroasă. Nu se mai poate gândi la nimic altceva, viața ei părea că a făcut stop-cadru pe acel moment pe care mintea îl analizează în amănunt, împotriva voinței ei. Ea și Anthony, fratele ei, între așternuturile răvășite, mai răvășite ca inimile lor, într-un moment în care pasiunea oarbă a fost puternică,încălcând orice normă socială, dincolo de orice morală și de orice logică și-ar fi putut închipui. Ei însuși îi era rușine să se gândească, dapăi să afle restul lumii, ar fi însemnat desconsiderare și rușine totală. Ea o persoană sociabilă ce nu avea teamă de nimeni acum se simțea încolțită de lumea ce cu siguranță o vor arăta cu degetul. Însă dincolo de aceste prejudecăți atingerile degetelor lui încă îi fac stomacul să se topească. Durerea inimii ce hibernase în momentul întoarcerii lui revine în forță într-un șuvoi fierbinte ce o devasta și îi făcea respirația să se poticnască în gât. Rodul actului amoros ce se află în pântecul ei o fac să se cutremure și mixul de gânduri îi fac tâmplele să se svâcnească cu o migrenă de mai mare frumusețea. Își șterge lacrimile cu mișcări dezordonate și se ridică de pe parchet privind în jurul ei. Așternuturile îmboțite îi dau o stare de greață și un nod în capul stomacului făcând-o să își întoarcă privirea în altă parte. Își atinge cu ambele palme pântecul simțind o nevoie inexplicabilă să îl protejeze. Pentru ea era un dar acest copil și nu ar fi putut renunța la el chiar dacă era greșit ceea ce se petrecuse între ea și Anthony, el nu avea nici o vină. Merge spre noptieră și deschide primul sertar pipăind suprafața acestuia în căutarea unei pastile. Găsește o cutie de aspirină și o ridică între degete însă un zgomot infernal îi atrage atenția. Lasă jos cutia și aleargă spre ușă într-un suflet neștiind ce se petrece. Coboară scările cu respirația ce i se poticnea în gâtlej și icnește simtind o durere în talpă când pășește spre canapea. Se sprijină cu mână dreaptă de mobilă și ridică în aer piciorul privind talpa ce sângera și avea un mic ciob infipt în piele. Îl extrage cu două degete încruntânduse și așează piciorul înapoi pe podea. Ridică privirea și îl caută în încăperea luminată doar de o mică veioză în colț și îl găsește. Se află în mijlocul unui caos de nedescris și se chinuia să desfacă dopul unei sticle pline însă sfârșește să o arunce spre perete spărgânduse. Se lasă în vine cu mâinile în firele de par ce le freacă de ceafă și injură câteva cuvinte la nimereală.Se simțea un idiot că poftea la sânge din sângele lui și nu știa cum să explice senzația ce o avea datorită ei, o senzație ce încerca să o reprime înapoi în adâncul inimii, o senzație ce o întâlnise acum mult timp în urmă și îi adusese doar suferință schimbândul în barbarul ce era în prezent. Ea înaintează atentă să nu calce și alte bucăți de cioburi cu o oarecare reținere și se așează în spatele lui punând podul palmei pe umărul stâng. El tresare puțin și lasă mâinile în jos întorcând capul spre ea.
