Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
— Cum ai reușit să pleci de acasă? o strânsese în brațe, având grijă să nu o rănească și mai rău, și trupul ei mic lipit de pieptul lui gol îi făcuse toate simțurile să se aprindă. Te-ai folosit din nou de Leon? aproape îi mârâise numele băiatului și brațul său depusese mai multă putere asupra taliei sale decât era nevoie.
— Nu, murmurase cu obrazul lipit de pielea lui caldă, știi tu..., eu am fugit de acasă, strânsese din ochi așteptându-i reacția.
— Poftim? întrebase și îl simțise încordându-se. Cum să faci așa ceva, Aniela? mârâise. Trebuia să vorbești cu mine, am fi găsit categoric o soluție, un spectacol cu trupa de balet de la teatru sau orice altceva. Nu vreau să mai aud așa ceva, bine? îi trăsese chipul spre al său. Uită-te la mine, zise, nu vreau ca lumea aceasta să-ți influențeze viața. Vreau ca singurul moment în care vei fugi de acasă să fie atunci când vei pleca cu mine în lume, zâmbise în colțul gurii și îi furase un sărut scurt.
— Bine, murmurase și își lăsase palma să coboare pe abdomenul lui.
— Nu mă provoca, Aniela, rostise printre dinți, ești rănită, nu vreau să te rănesc eu mai tare, continuase. Spune-mi, mai bine, ce vei face când ne vom întoarce în Sankt Petersburg, cum vei da ochii cu mama ta, mai ales că te afli în starea aceasta?
— Poate voi rămâne câteva zile la Taras, până se liniștește și ea și mă vindec, cel puțin rănile de pe față, îi răspunsese.
— Cred că glumești, reacționase violent și o împinsese pe spate, între pernele moi ale patului din camera de hotel, o să stai la mine, continuase și îi sărutase umărul.
— La tine? zise cu glasul frânt. Nu pot sta la tine, Lyov, ai uitat că tu ai o soție?
— Vei sta cu mine, Aniela, se corectase cu dinții încleștați, oriunde, dar să fii cu mine, asta este tot ce contează, murmurase peste buzele ei și mâna îi alunecase sub lenjeria ei.
— Mă rănești, spuse rigid și îl împinse cu palmele în umeri, lasă-mă, nu vreau să te provoc.
Se ridicase din pat, însă el fusese mai rapid și o trăsese înapoi.
— Nu te comporta așa cu mine, mârâise strângând-o de bărbie, a fost o zi a dracului de nenorocită și încărcată, dă-mi măcar, te rog, la final ocazia de a te strânge în brațe și a mă calma, am nevoie de tine ca de aer, Aniela, nu pot rezista fără să te văd, înțelegi?
Fata era sufocată de tot ceea ce se întâmpla, iar cuvintele soției lui Lyov i se tot învârteau în minte. Iubirea lui avea să o distrugă, avea să îi distrugă pas cu pas, flacără cu flacără.
— Iar eu nu pot rezista să știu că ești cu ea, bine? strigase și Lyov rămăsese șocat preț de o clipă. Nu pot să suport gândul că acum mă strângi pe mine în brațe și, totuși, ești soțul ei, iar tot ce se întâmplă între noi e interzis și atât de greșit.
