Aerul rece îmi umple plămânii, închid ochii pentru puțin simțind întunericul cum mă învăluie și îmi îngădui să mă relaxez pentru moment. Libertate, mai puțin și te voi avea. Deschid rucsacul să văd dacă am tot ce îmi trebuie: mănuși, o lanternă mică cu un stiker hello kitty vechi primit cadou, țigări și nelipsitul cuțit de buzunar cu lamă roșie. Bun, totul e pregătit, spun în timp ce o iau la fugă spre adresă, nu trebuie să mă uit pe telefon pentru indicații, știu drumul spre acea casă ca pe propria palmă.
Când ajung aproape, îl pot zări deja pe Spider stând rezemat leneș de un felinar fumând absent, poartă veșnicul lui hoodie negru iar gluga îi ascunde părul galben pal, arată aproape fantomatic, palid cu cearcăne accentuate ce îi încadrează ochii aurii și cicatricea care îi străbate sprânceana dreaptă. Pentru un tip atât de insistent și încăpățânat arăta atât de diferit atunci, ca și cum nu era sigur de nimic, doar un băiat care încearcă să se adapteze la tot ce îi aruncă viața.
- Oli nu vine? Îl întreb când ajung în dreptullui. Cuvintele mele îl scot din transă făcându-lsă tresare.
- Neața și ție Riz, și mie mi-a fost dor de tine, mai ales de fața aia de fetișcană îmbufnată și nu, l-am lăsat pe Oli să se ocupe de calculatoare în seara asta. M-am strâmbat automat la auzul cuvântului fetișcană, dacă ar fi fost oricine altcineva ar fi avut deja fața vânătă.
- Oli cu calculatoarele e ca și Dancilă cu cărțile, de ce-
- Oh chill, trebuie să se învețe și cu partea asta, nu o sa fiu tot timpul aici să am grijă de cururile voastre
- Oricât încerci, nu o să scapi de noi așa ușor, nu ești singuru încăpățânat. Spider zâmbi, văzând asta m-am ușurat puțin, nu ne ajută pe niciunul să fie tocmai acum cinic și out-of-it așa că mă apropii de el destul cât să îl prind de umeri cu greutate(uneori pot să jur că a uitat să se oprească din crescut) și mă asigur că e atent la mine înainte să îi spun:
- Ascultă nuștiu ce s-a mai întâmplat acum dar trebuie să- nu apuc să termin că acesta se tensionează și orice urmă de zâmbet de pe față îi dispare -câcat, nu ar fi trebuit să spun asta- îmi retrage mâinile și își ia rucsacul în spate
- Ariz , nu vorbim despre asta acum. Pregătește-te să începem, am intrat deja în sistemul lor de securitate înainte să ne întâlnim, la semnalul meu Oli va activa trojanul și o să avem 20 de minute în care să ne facem damblaua. Fi pe fază.
Tonul lui era rece și aproape robotic, începeam să mă simt puțin vinovată.-concentrează-te are 17 ani, nu trebuie să îl dădăcești atâta, o să își revină, concentrează-te -
