Captiv intre lumi (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul IV)

Capitolul 1

Trecuseră câteva luni de când cei doi gemeni distruseseră supranaturalul din lume din motive doar ei de știute. Camy și Ben sperau la reîntroducerea lor în lume. Le era dor de vremurile când alergau prin pădure transformați în lupi sau când simțurile lor îi dirijau prin lume. Însă cel mai mult le era dor de sentimentul de apartenență la o comunitate secretă. Vârcolacii din haită se reorientaseră, ba chiar se mutaseră în marile orașe ale lumii și își începuseră vieți separate. Ceea ce în urmă cu câțiva ani fusese o haită respectată de întreaga lume a vârcolacilor ajunse să fie doar o amintire frumoasă. Conducătorii haitelor se reorientaseră spre turism și civilizația umană. Începuseră a organiza tabere dedicate copiilor fără supranatural. Creau comunități ecologice unde învățau adulții despre natură și viața din afara orașului.

Ființele supranaturale începeau se descopere civilizația și cultura celor care trăieseră fără să cunoască prezența acestor creaturi. Iar cel mai adesea îi ajutau să se dezvolte și descopereau împreună situații în care comunitățile lor trăiseră împreună în armonie.

Ben și Camy își reorientaseră atenția spre călătorie. Cei doi fuseseră atât de mult ocupați cu viața de haită încât nu călătoriseră prea mult. Întreaga lor viață fusese sacrificată comunității. Dar acum puteau face orice își doreau. Ceea ce la început păruse a fi un blestem se dovedise a fi o adevărată binecuvântare. Camy crease o organizație pentru a sprijini persoanele ce se întâlnise cu creaturi supranaturale și rămăseseră cu sechele, iar Ben începuse a scrie povești ce era, mai mult sau mai puțin, consemnarea faptelor reale.

După evenimentele ce îi marcaseră pe toți Aysha decise să se mute singură și rupse orice legătură existentă cu vârcolacii alături de care crescuse. Camy credea că singurul cu care mai păstrase o mică legătură era Ronnie, însă știa că și el fusese ținut la distanță. În urmă cu câteva zile aflase că se organiza un concurs de raliuri la care Aysha își anunțase prezența. Își propuseră să îi facă o vizită și să o susțină din tribună.

În prezent, Camy și Ben se aflau într-o mașină închiriată în grabă. Erau obosiți până peste cap și se chinuiau să adoarmă pe scaunele incomode ale vehiculului. Nu găsiseră prin zonă nici un motel care să aibă o cameră liberă pentru ei, iar cele câteva hoteluri găsite susțineau că au toate camerele rezervate. Singura lor obțiune era să fure câteva ore de somn pe drum. Însă vremea nu prea ținea cu ei. Vântul bătea cu putere în geamul mașinii. Fiecare picătură de ploaie părea a fi o lovitură grea adusă mașinii imense în care se aflau. Era târziu în noapte, se aflau la marginea unui drum necirculat, iar ploaia îi impiedicau să audă apropierea unei alte creaturi.

— Poate ar fi mai bine să te odihnești, auzi vocea lui ușor răgușită.

Camy își roti privirea alene prin mașină și îl descoperi pe Ben spionând-o. Era întins pe scaunul șoferului, cu spătarul dat la maxim pe spate. Unul dintre brațe îi acoperea fruntea.

— Nu pot să dorm, spuse ea.

Se întinse spre mâna lui dintre scaune și o cuprinse. Avea pielea caldă și aspră.

— Dacă nu dormi acum vei fi mult prea obosită mâine.

Vântul se înteți, iar ploaia începuse a lovi cu mai multă putere în geamurile mașinii. Camy deschise ochii, speriată.

— Dormi, spuse Ben. Rămân eu de pază.

— Și tu trebuie să fii în formă mâine.

Ben zâmbi și îi sărută mâna.

— Eu mereu sunt în formă.

Camy reușise să ațipească de câteva ori în decursul nopții. Ben rămase în cea mai mare parte din timp de pază. Nu se temeau că vor fi atacați de vreun lup sau urs. Însă ceea ce îl îngrijora era apariția poliției. Mașina era închiriată, ei nu păreau a fi de prin părțile locului și se aflau într-o zonă restricționată. Știa că nu va putea convinge nici un polițist să renunțe la arest, iar mita nu era o obțiune la care voia să apeleze.