Pe-o aripă de vis [TK]

(0)

Taehyung deschide ochii și primul lucru pe care-l observă este un crâng verde de-o frumusețe aparte. Un zâmbet i se întipărește pe buze datorită sentimentului de familiaritate pe care locul îl emană. Ar fi trebuit să fie speriat, să încerce să fugă, însă cântecul păsărilor, razale de soare care își fac loc printe arborii înalți și sunetul ce vine de la pârâul din apropiere îl fac doar să vrea să rămână.

Știe că visează. Oh, de asta este cel mai sigur. Poate că nu știe dacă părinții lui vor divorța sau nu până la urmă, poate că nu știe dacă o să treacă de examenele de la facultate, poate că nu știe nici măcar ce va mânca mâine sau dacă Jimin va avea vreodată curaj să-i mărturisească lui Yoongi ceea ce simte, însă acest crâng... de el este complet sigur. De când se știe, visele au fost singurul lucru care i-au oferit alinare în afară de mama lui care, cu toate că nu o să primească vreun premiu de mama anului, încearcă și tot încearcă pentru ca el să fie fericit. Pentru asta o va aprecia întotdeauna. Dar totuși... acest loc plin de viață, în care nimic niciodată nu se schimbă, în care totul e pașnic, îi oferă acel sentiment de siguranță, de pace și armonie, pe care lumea reală nu i l-a putut oferi niciodată.

Taehyung înaintează încet, pășind pe iarba moale și îndreptându-se către susurul apei care pare să-l cheme neîncetat.

Îngenunchează lângă pârâu, întinzându-și mâna să atingă apa. Prima atingere îi dă fiori pe șira spinării, însă zâmbetul nu-i dispare de pe față, mulțumit doar să simtă răceala care i se scurge printre degete. Își privește chipul în claritatea râului și observă că cearcănele i-au dispărut, că acum pare mai fericit, că sclipirea i-a revenit în ochii căprui. 

Și atunci îl simte.

Umbra lui se reflectă în apă, iar Taehyung sare reflexiv în picioare, fără să se întoarcă însă cu fața spre el. Două brațe puternice îi cuprind talia, iar Taehyung vrea să se înece în el, să i se ofere cu totul. Își închide ochii strâns și cuprinde mâinile băiatului cu ale sale. Îi simte respirața pe gât, iar fiorii de pe șira spinării se întorc, de data asta mai acut.

"Ți-am lipsit, dragostea mea?" Taehyung chicotește la auzul glasului său, la tonul său delicat, aproape șoptit și se întoarce în brațele lui, nasurile lor aproape atingându-se.

Îl privește pe băiat în ochii lui mari fără să spună nimic, doar ridicându-și o mână să-i atingă tandru obrazul. Decide totuși să nu-l țină în suspans, astfel șoptind, "Te văd în fiecare seară în visele mele, dar niciodată nu e de ajuns."

Băiatul schițează un zâmbet, dinții lui din față de iepuraș apărând în forță și făcându-l pe Taehyung să scoată un mic awww,  la fel de topit ca întotdeauna. "Taehyung-"

Numele său spus de băiatul din vis se aude ca cea mai frumoasă melodie, iar Taehyung știe ce urmează. Știe- știe, și vrea să țipe, să strige că nu e corect, că nu poate să i se dea asta într-un vis și apoi acest sentiment să-i fie smuls în realitate.

Dar e prea târziu.

Chiar când băiatul își închide ochii, apropriindu-și fața de a lui, buzele întredeschise în anticiparea unui sărut, Taehyung se trezește speriat, într-o baltă de transpirație, lacrimile inundându-i ochii, șoptind într-una același nume pe care l-a memorat ca pe o rugăciune:

"Jeongguk!"

^^^

KIM TAEHYUNG // 24yo

JEON JEONGGUK // 22yo

a/n: îmi pare rău că nu am mai postat nimic în ultima vreme, dar inspirația m-a cam părăsit, iar acum că am avut o nouă idee de poveste, sunt foarte entuziasmată de ea.

apropo, nu știu cât de des o să postez, poate de două-trei ori pe săptămână (nu știu sigur), deoarece am început facultatea și probabil nu o să mai am așa mult timp, plus că încă mă acomodez cu locuitul în Anglia:)

păreri despre această nouă idee?:3