Iubire italiana

Prolog

NINA

August 2018

Îmi sprijin șoldul de marginea peretelui, întinzându-mi gâtul lung pentru a putea privi dincolo de fereastră. Fetița vecinei de alături aleargă în micul parc amenajat în fața complexului de apartamente.

Denise este numele ei și e o frumusețe cu părul negru și ochii albaștri. O dulceață cu un zâmbet larg pe buze și cu o mamă singură, Eloise, care e fotomodel și are corpul pe care eu mi l-am dorit mereu. Iar Denise are o mamă, ceea ce mi-am dorit de când mi-am deschis ochii și am aflat că memoriile mele s-au pierdut și sunt doar o carcasă goală rămasă în urmă.

— Deci, ești în vacanță?

Înainte să îmi iau ochii de pe fereastră, observ cum bona micuței Denise o împinge în leagănul verde, primind de la fetiță un chicotit zgomotos. Mă întorc cu fața spre vecina mea, analizând cu atenție cum își bea cafeaua în halatul ei roșu de mătase. Materialul nu îi ascunde decolteul adânc.

— Da, răspund cu buzele lipite de cana mea.

Modelul afișează un zâmbet radios, care îi luminează întregul chip. Perfecțiune. Dio, cât poate fi de frumoasă!

— E un mod foarte potrivit de a-ți sărbători vârsta, belle, îmi zice făcându-mi cu ochiul.

Buzele pline se închid pe marginea a ceștii sale de porțelan și ochii mari mă privesc provocator.

Am împlinit optsprezece ani acum câteva luni, am absolvit liceul și urmează să plec la Roma, departe de familia mea. Ar fi trebuit să fiu deja acolo, în noul meu apartament, explorând orașul meu preferat. În schimb, sunt în Monaco, pentru că frații mei se pregătesc de un atac asupra organizației Camorra, rivala lor și cea care mi-a omorât părinții, și m-au convins să îmi iau vacanța asta pentru a fi în siguranță.

Ideea mi se pare absolut inutilă, fiindcă nimeni și nimic nu garantează protecția mea în clipa în care mă voi întoarce în Italia. Aș putea reprezenta oricând o țintă. Chiar și înainte ca avionul meu să aterizeze pe pistă. Sau în clipa în care pășesc în capitală, care se presupune că e un teritoriu neutru. Dar cu nebunii din Camorra... da, nu se știe niciodată.

Rețelele crimei organizate controlează diverse regiuni din țara asta, însă capitala e singurul loc care ar trebui să fie sigur. Un fel de Elveția în interiorul Italiei. Atât Cosa Nostra, familia mea, cât și Camorra, dușmanii noștri de moarte, au diverse legături cu Roma, cu clasa politică și restul organizațiilor legale. Cu ani în urmă, când s-a semnat tratatul de pace între organizațiile criminale, Cosa Nostra, Camorra, Sacra Unita Corona și 'Ndràngheta, principalele clanuri mafiote din Italia, au căzut de acord cu faptul că Roma nu va fi niciodată supusă războaielor dintre ele. Orice membru din oricare dintre aceste familii se poate bucura de protecție în capitala antică.

Dar niciodată nu te poți baza pe încrederea unui mafiot pus în fața dușmanului său, însă frații mei preferă să își mai spele din păcate încercând – în mod stupid, după părerea mea – să mă protejeze într-un oraș străin.

Ca prințesă a mafiei, știu că sunt mereu în pericol, dar nu am spus vreodată nu unui sejur plătit. Și, cine știe, poate voi fi suficient de curajoasă să scap de umbra mea și să mă distrez. Poate să îmi pierd și virginitatea.

— Nu ai niciun iubit cu care să îți petreci aceste zile?

Iubit? Tare mult mi-ar plăcea să am unul, însă soarta pare că are alte planuri pentru mine. I-am văzut pe Tristan și Cairo cu multe femei și mi-am dorit adesea ca și eu să fiu venerată precum erau ei. Mi-am dorit să fiu mângâiată de parcă aș fi fost cel mai prețios aur din lume. Să fiu sărutată de parcă buzele mele erau elixirul tinereții. Să fie cineva care să îmi lipească trupul de al său și să stârnească în mine acele senzații, acei fluturi despre care am citit în cărțile romantice.