Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 8

          — Ce ai face daca April ar intra acum pe ușă?

Îl întrebă băiatul pe cel din fața sa ce privea în gol. Îi povesti și lui Jimin întâmplarea cu Mina, el venind la Yoongi.

Își muta privirea pe ușă și începu să vorbească tot...tot ce își dorea să facă...

                    — În primul rând... m-aș uita in ochii ei. In ochii ce m-au inebunit fără să-mi dau seama, fara sa le dau voie să facă asta. În la doilea rând, aș lua o in brațe, să-i simt din nou parfumul ce mi-a lipsit in tot acest timp, și să simt cum mâinile ei micuțe sunt așezate pe spatele meu.

Yoongi luă o pauză, privind acum spre băiat, ce se uita la el.

                    — În al treilea rând... Mi-aș plimba ușor mâinile pe spatele ei micuț, străgand trupul ei mic în brațele mele puternice astfel lipindu-se de al meu corp. În al patrulea rând... Mi-aș rezema capul de umărul său, adâncind ul in scorbura gâtului ei, înecându mă in al său dulce parfum ce mi-a lipsit.

Jimin doar îl privea pe băiat trist. E clar că băiatul încă o iubește nebunește pe fata după cum descrie primul lucru ce ar face daca April ar intra pe ușă.

                      — În al șaselea rând... M-aș uita din nou în ochii ei, palma mea fiind pe obrazul sau drept zicând către ea cat de mult mi-a lipsit și cât de mult o iubesc... Și într-un final mi-aș lipi buzele de ale sale, de buzele ce m-au făcut dependent după fiecare atingere și atenție a ei...

                       — Yoongi, ea îl iubea pe Jungkook...crezi că l-a uitat așa de ușor? Ea probabil nici măcar nu te plăcea mai mult decât un frate sau prieten.

                        — Știu...însă nu e nevoie să mă iubească. Daca se afla lângă mine mi-ar fi îndeajuns. Daca i-aș vedea chipul și auzi vocea in fiecare dimineață când este alaturi de mine și copii... As fi cel mai fericit, Jimin. Nu aș obliga o să îl uite pe Jungkook. Îl poate iubi în liniște, exact cum as face o și eu.

Jimin privea înspre băiatul din pat ce era rezemat de perete, ușă auzind u se.

Își întorc amândoi privirea spre ea, care imediat își făcu apariția Danbi alegând fericită către Yoongi.

                   — Appa!

Strigă ea și se urcă în pat alături de cei doi, Yoongi privind zâmbind către ea.

Faptul că fata îl striga ,,tata" îi alina durerea ce o avea în suflet.

                     — Da prințesa mică?

                    — Mina unnie a făcut mâncare și am ajutat o și eu. Chiar și Hyun. El ne aducea diferite lucruri la mâna.

Zâmbi către ea și o ciufuli de păr, rămând ușor surprins când fata îi sări în brațe, străgand ul strâns la pieptul ei micuț.

                        — Danbi ce-

                        — Te rog ca Mina sa fie mereu bona noastă. Îmi place mult de ea. Se comporta exact ca mami a mea.

Băiatul își puse ușor mana pe spatele micuței mângâind o, ea având capul pe pieptul lui.

                      — Daca asta îți dorești, atunci Mina va fi mereu bona voastră. Nu trebuie să-ți faci grijii pentru asta.

Își ridică capul după băiat acum privindu-l in ochii fericită.

                     — Serios? Ești cel mai bun tată! Mă duc la Mina să-i spun că poate sta mereu la noi. Și să vi la masă tata.

Fetița se dăduse jos din pat, și ieși repede din cameră închizând ușa în urma lor, lăsând ui pe cei doi singuri.

                    — Nu te doare? Faptul că te striga tata...

                     — Dimpotrivă Jimin...îmi alina durerea când o aud pe ea sau Hyun strigând așa către mine. Faptul că cei doi mă consideră tatăl lor...mă bucură.

                  — Crezi că merită să îți strici tinerețea? Măcar căsătorește te cu o fata și-

                   — Cum am spus Jimin, nu mă căsătoresc cu cineva la care nu țin. Și mai ales când inima mea este a unei femei... Îi am pe Danbi și Hyun. Nu merită să am un copil al meu daca nu e făcut din dragoste.

Jimin oftă din nou când auzi vorbele băiatului dând u se jos din pat, la fel făcând și Yoongi.

               — Eu mă duc acasă, la
Nana. Tocmai ce am aflat că este însărcinată.

               — Oh, felicitări atunci. Sa fie sănătos.

Dădu din cap, și ieși pe ușa camerei băiatului, el rămând singur. Oftă și se puse din nou pe pat.

                   — Scuze Jimin. Trupul meu va fi atins doar de o femeie. Iar dacă ea nu mai este, atunci...nu va fi atins de niciuna.

Se ridică din nou după pat, ochii lui zărind poza după noptieră. Era el și Hyun, o poza făcută de Danbi.

           — Seamă atât de mult cu Jungkook... Păcat că nu la putut să-l vadă crescând pe fiul său...

A oftat și a iești din cameră coborând jos la bucătărie zambind când îi văzu pe cei doi frați așa de fericiți alături de Mina.

Poate că asta au nevoie...de iubirea unei mame...