Taci Și Îndura

15--Îmi dai voie, hermosa?

Charlotte 

Auzi la ea! Servitoare! I-am arătat eu servitoare.

-Ești incredibilă, fato! exclamă Chantele. Eu doar ridic din umeri.

Probabil am fost geloasă pe felul în care arată. Normal că Mefisto a stat după fusta ei. Avea corp de foto-model și mersul ăla de lebădă, ugh!

-Charlotte! Mefisto îmi flutură mâna prin fața ochilor. Nu știu la ce te gândești, dar mâna mea suferă.

Mă uit nedumerită la el și îmi ia mai puțin de două secunde să realizez că mâna mea este încă înfășurată de brațul lui, încă de când m-a ținut să nu plec de lângă el.

Îmi retrag cu viteză mâna și îmi cer scuze:

-Scuze!

--Mi-ai rupt mâna femeie! spune Mefisto în timp ce își freacă mâna și râde.

Chicotesc.

-Hai nu mai fi regina dramei, hermano! Nu te-a omorât, îl apostrofează Chantele.

Acum râd de-a binelea. Mefisto însă se încruntă.

-Tu cu cine ții, hermana?

-Cu dreptatea! Chicotește.

-Da, fix!

Eu și Abel ne privim puțin în ochi, le aruncăm câte o privire la cei doi frați care încă se ciondănesc și pufnim într-un râs colorat care îi amuțește pe ceilalți.

-Și mă rog, voi de ce râdeți? Ne întreabă Mefisto ofuscat.

-De voi, răspunde Abel.

-Mhm.

Ne reașezăm pe canapele și continuăm să vorbim despre lucruri banale. În tot timpul ăsta, Mefisto stă cu ochii pe mine de parcă ar vrea să îmi mai spună ceva, adică știu și eu că, conversația de sus nu s-a terminat, sau cel puțin pentru el. Pentru mine este terminată și para-terminată. Dar nici privirile astea nu le mai suport.

-Ok, Tander. Văd că te mănâncă limba să mă întrebi ceva. Spune!

Întrebarea mea întrerupe conversația lui Chantele și Abel, care sincer nu știu despre ce vorbeau, dar sincer nici nu mă interesează.

Îl iau chiar și pe Mefisto prin surprindere, dar nu se lasă intimidat. Își pune un zâmbet șarmant pe față și pune întrebarea pe care am sperat că nu o voi auzii venind din partea lui sau a oricui alt cuiva.

-De când am devenit iubitul tău? Sau mai bine spus, de când ai devenit iubita mea?

Deșii nu voiam să îi dau un răspuns, m-am pregătit de când ne-am așezat înapoi aici.

-De când fosta ta nebună mă face servitoare. Îi fac cu ochiul și zâmbesc mârșav. Apropo nu crezi că ar fi bine să îmi dai niște „explicații", desenez niște ghilimele în aer, dacă pot să le spun așa.

Expresia lui Mefisto devine una tristă. Se pare că am atins o coardă sensibilă.

-Abel hai cu mine până sus te rog, îl cheamă Chantele pe blond , printr-o încercare subtilă de a ne lăsa singuri, însă nu își dă seama.

-Dar vreau să aud povestea, se plânge el.

-Abel! De data asta Chantele îl strigă de lângă scări mult mai autoritară și se pare că îl sperie căci se ridică și fuge direct la ea.

Mefisto așteaptă ca cei doi să dispară din raza noastră și începe privind într-un punct fix pe măsuța de sticlă care ne desparte..

-Aia este Nora. Fosta mea iubită și fosta prietenă a Chantelei. Acum trei ani, în aceeași zi în care am aflat că părinții noștri au murit, am prins-o cu unul în pat. Am fost la ea în apartament pentru a îi da vestea, pentru că era foarte apropiată de părinții mei, adică așa se prefăcea și când m-am dus spre dormitor din spatele ușii se auzeau niște sunete ciudate, îți dai seama. Gândește-te cum m-am simțit să intru în camera iubitei mele cu care am petrecut doi ani din viața mea și să o găsesc îmbârligată cu altul.