Cand iubirea te cheama...nu te duce!

1.4K 29 6
                                    

                                                  Cap 2

                        -Ok mama, acum ma duc in camera mea.Imi este somn si oricum maine trebuie sa ne trezim devreme.

                        -Noapte buna.Mi-a spus mama.

                        -Noapte buna mama.Am spus eu urcand scarile.

Cand am ajuns in fata usii camerei mele am deschis-o usor si am intrat.Aerul rece mi-a strapuns pielea.Perfect ! am uitat geamul deschis.Am inchis geamul iar apoi m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu, iar apoi m-am asezat in pat.Somnul m-a lovit imediat ce capul  a atins perna.

                       Dimineata cand m-am trezit soarele batea in  camera mea facand ca toata camera sa fie mai luminoasa.M-am sculat din pat si m-am indreptat spre baie.Am facut un dus rapid iar apoi am facut ce trebuie sa faca un om dupa ce se trezeste  dimineata , in baie.Dupa ce mi-am terminat rutina de dimineata , m-am imbracat intr-un maieu negru cu o inima in dreptul inimii mele si niste pantaloni negri.Da, imi place mult negrul.  Cand am terminat am iesit din baie si m-am intors din nou in camera mea.Am aruncat o privire camerei.Imi este atat de greu sa plec.Adica, aici este locul unde am crescut, acesta este locul despre care am o gramada de amintiri, bune si rele, dar sunt pana la urma  amintirile mele.Lacrmile mi sau adunat in ochi asteptand sa le las sa curga si le-am lasat.

                           -Nu-mi vine sa cred ca plec.Am spus eu stergandu-mi lacrimile.

               M-am dus  la dulap si am inceput sa-mi impachetez lucrurile.Dupa ce mi-am  facut bagajul am deschis usa de la camera mea si am coborat jos cu bagajul in mana mea.Acolo era mama care ma astepta langa usa de la iesire.

                         -Pregatita?m-a intrebat ea.

                           -Nu.Am spus eu.

                        -Ok, sa mergem.Sa facut ca nu m-a auzit si a iesit pe usa afara.

           Am iesit si eu dupa ea dar nu inainte de a arunca o privire in casa.

                             -Ohh!am murmurat eu incet.

                  Am inchis usa si m-am urcat in taxi cu mama.Nu vreau sa plec.Mi-am spus in cand.Nici macar nu am sunat-o pe Alina sa-i spun ca plec.Nu-mi plac despartirile.Cand am ajuns in fata garii , am intrat si ne-am cumparat biletele de tren.Pe tot parcursul drumului am ascultat muzica.Cand , in sfarsit am ajuns, ne-am dat jos din tren si am pornit spre casa matusii mele.Cand am ajuns in fata casei , eu si cu mama ne-am dat jos din taxi.Casa era destul de draguta.Nu era nici mare dar nici mica, era potrivita.Am intrat in casa.Livingul era marisor.Avea un televizor , o canapea alba in fata televizorului si o masa langa canapea.

                                 -Te poti duce in camera ta.Mi-a spus mama.Este a doua usa pe stanga.

                 Am fugit in sus pe scari.Am intrat in camera , deschizand usa incet . Camera  este destul de draguta.Are un birou in stanga si un pat in mijlocul camerei.Mi-am pus hainele in dulapul din dreapta iar apoi mi-am decorat camera cu putinele lucruri pe care le aveam.Am intrat in baie si m-am privit in oglinda.Eram franta.Parul meu negru era prins intr-o coada iar sub ochii mei negrii  se vedeau cearcanele.Trebuie sa ma odihnesc.De obicei la ora aceasta imi este foame dar surprinzator, acum nu-mi este.Am intrat in camera si m-am imbracat cu maieul si pantalonii scurti.M-am asezat pe pat asteptand ca somnul sa ma ia.Si in cele din urma am adormit.

Cand iubirea te cheama...nu te duce!Where stories live. Discover now