ᴛʜᴇ ꜰᴏʀɢᴏᴛᴛᴇɴ ᴘᴀꜱꜱᴡᴏʀᴅ || ᴠᴋᴏᴏᴋ

•067)

Cât despre Jungkook, el știa ce face, când tocmai și-a sărutat cel mai bun prieten. Sărutul a fost scurt, din cauză că Taehyung l-a împins.

"Ce naiba?! De ce m-ai sărutat?" Întreabă, păstrându-și expresia confuză a feței.

"Te rog, nu te enerva pe Hoseok!!"

"Ce?!"

"Calmează-te întâi! Doar mi-a spus că "acea" carte are ceva în ea. Mă întrebam de ce ai vorbi random despre o carte, asta a fost foarte ciudat. Dar am găsit-o și am văzut."

"Deci nu ai deschis cartea niciodată?"

"Haha...nu. Scuze." Răspunde Jungkook, rușinat.

"Mă așteptam, deci e ok."

"Înapoi la povestea mea. Am găsit parola înăuntrul ei, așa că mi-am deschis fostul cont. Și am citit mesajele."

"Și ești aici din milă? M-ai sărutat din cauza acelor mesaje?" Era îngrozitor de greu să pună acele întrebări, dar și mai greu era să aștepte răspunsul la ele.

"Ascultă, te plac mult, nu, te iubesc. Habar nu ai cât de mult am vrut să îmi petrec timpul cu tine și să îți fiu alături. Bine, nici eu nu știam, până de curând."

"Hei, suficient. E prea mult."

"Știu că îți place. Am văzut mesajele, până la urmă." Spune Jungkook, făcând situația și mai stânjenitoare pentru Taehyung. Dar asta știa să facă cel mai bine, până la urmă.

"Arde cartea aia."

"Okay, să continui. M-ai făcut să mă simt prost când ai spus să te las singur, ceea ce nu am putut să fac. De ce nu mi-ai spus totul de la început?"

"Nu e simplu. Nu voiam să distrug o prietenie de atâția ani..."

"Aproape ai făcut-o!"

"Am fost–" Spune Taehyung, cu o urmă de ezitare în voce. "gelos."

Jungkook a zâmbit puțin, în colțul gurii; "Îmi pare rău că nu am realizat că mă placi. Și că nu am realizat că te plac. Dar acum că știu totul, să fim împreună!"

"Hah, râzi de mine."

Jungkook l-a sărutat pentru a doua oară, urmând ca următoarele cuvinte să îi facă inima lui Taehyung să îi bată și mai puternic.

"Te iubesc!!"

"Nu? N-o faci."

"Taehyung, te iubesc!" Spune, de data asta mai tare.

"Shh! Hey! Okay, okay!"

"Te iubesc și tu mă iubești, știu asta~!" Spune, ridicând vocea și mai mult.

"Ajunge! De ce ai citit totul? Nu pot să cred." Putea să jure că începe să se transforme într-o roșie, în acel moment.

"Pentru că sunt pentru mine. Evident că le citesc." Taehyung l-a privit ceva timp, lăsând să îi scape un râs scurt. "Și lăsând la o parte gluma. Te iubesc. Nu încerca să mai fugi de mine vreodată!"

"Niciodată."

"Hey, unde e "și eu te iubesc", al meu?!"

"Oops— sună cineva, revin—" Spune ridicându-se și plecând, cu Jungkook în urma lui.

"Nu-i corect!" Dar, cel puțin, amândoi puteau să își zâmbească sincer acum.

~~~~~~~

•a/n: Crăciun fericit! <3