Capitolul 6

66 6 1
                                    

Nu vorbi cu gura pe-dinainte!

-Incotro? intreb eu dupa ce ajungem in strada.
-La dreapta.
Mergem pe alea ingusta ceva timp, fara ca cineva sa scoata vrun cuvant despre ceva. Doar claxoanele si injuraturile unui sofer "pacifist" mai rup linistea mormantala care s-a asezat linistita intre noi.

In cam douazeci de minute de mers, ajungem in sfarsit la un bloc, care era mult mai mare decat ma asteptam.
-Spune ca nu ai lift si stai la etajul al XI-a si plecam la bibloteca! spun eu razand.
-Atunci o sa-ti spun domnisoara Miler, ca stau la etajul doi si am lift.
-De unde imi stii numele de familie?
-Am vorbit cu Amelia.
-Ai vorbit cu Amelia?!
-Cine crezi ca a distras-o pe profa?
-Nu stiu... Xander sau Larson....
-Ei habar nu au nici de proiect! spune Harry izbucnind in ras.
-Asta explica multe.
-Haide acum, chiar credeai ca sunt asa nemilos? intreaba intrand in apartament.
-Nu stiu, Xander a fost cu Eleanor.

Inainte sa spuna ceva brunetul este intrerupt de mama sa, care vine vesela la noi.
-Buna Harry, puiule, e asta prietena ta?
-Amm, nu, nu! zic eu.
-Adica suntem prieteni... spune Harry.
-Dar nu, genul ala de...
-Ah, scuze puiule, cum te numesti?
-Madison, spun eu intanzandu-i mana.
-Jones Harper... imi poti spune Harper.
-Incantata!
-Stii, noi avem de facut un proiect...
-Bine, copii, spor la lucru.

Aceasta Harper pleaca val-vartez in bucatarie si am placerea de a face cunostiinta cu camera lui Harry. Mobila din lemn masiv, peretii zugraviti in alb si nelipsitul scaun cu haine.

-Putem sa incepem... spune Harry.
-Bine... "puiut", zic eu amuzata.
-Hei, ala e un drept pe care doar mama si-l rezerva! spune Harry agatandu-se de gluma.

Continuam proiectul linistiti chiar daca brunetul nu platea nicio atentie. Prefera sa se uite pe tavan facand parca misto de propria lui voce interioara.

-Stii, am vrut sa te intreb, nu era mai simplu sa ceri ajutorul prietenilor tai?
-Sincer acum, profesori iau in serios numai tocilarele.
Aceasta "gluma" nu o gust. Serios acum, s-a facut misto de mine din clasele primare si el crede ca e inca amuzant?
Imi fixez privirea severa in ochii lui albastri, parca acum tulburati.
-A fost doar o gluma, nu o lua in serios!
-Bine, atacantu-le, oricum ai toata popularitatea, bate-ti joc de tocilari ca ei sunt "luati in serios".
-Bine, tocilaro, du-te la prietene tale sa  plangeti in perna!

Imediat dupa rostirea acestor cuvinte brunetul calculeaza ce a spus, din pacate trebuia sa calculeze inainte sa dechida gura.

-Nu... stai!
-Termina-ti proiectul!

Plec nervoasa din camera si dau de mama sa la iesire care asculta-se toata cearta.
-O zi buna! spun eu nervoasa.

Pe drum imi pun castile in urechi si meditez la tot ce s-a intamplat. Acest Jones reuseste de fiecare data sa ma scoata din minti! Pot sa joc si eu cartile astea si nu va mai avea niciun antrenament, nici joi, nici sambata!!

Ziua urmatoare
-Nu cred! exclama Amelia.
Si.. am ajuns de la inceput. Aceleasi fete surprinse insa cauza e alta.
-Cum sa spuna asa ceva?! intreaba Eleanor.
-"Poate el e diferit", spun eu imitand-o pe Eleanor.
-Bine, eu nu vorbesc asa.
-Bine, gata. Ce ai de gand sa faci? intreaba Amelia, parca rugandu-ma din priviri sa nu actionez.
-Incepe planul, corijarea.
-Nu din nou! spune Amelia.
-Cand o sa renuntati? intreaba Eleanor.
-Cand o sa ridice steguletul alb!

Din fericire pentru mine si din pacate pentru Harry, prima ora avem fix chimia. Ajunge si el, din nou, o data cu profesorul si se aseaza langa mine.

-Uite, imi pare rau! Nu voiam sa zic asta, am terminat singur proiectul.
-Oh, sunt profund miscata, puiut! zic eu badjocoritor. Domnule, stiti, e sfarsit de semestru si avem corigenti, nu ar fi cazul sa acultati?
-Ba da domnisoara Medison, multumesc ca mi-ai amintit.

Imi intorc privirea spre brunet si ii fixez din nou ochii albastri, era furios.

-1-0 pentru mine, atacantu-le!

Fireste ca Harry este scos la tabla, acum nu numai ca ii mai trebuie un 7 sa treaca clasa, dar mai are doar o saptamana la dispozitie!
-Miercurea viitoare sper sa fii pregatit, nu vreau sa stau in fata carierei tale!
-Nu dumneavoastra stati, spune uitandu-se injositor la mine.

M-as fi simtit jignita daca mi-ar fi pasat de el sau daca nu as fi castigat aceasta batalie. Poate data viitoare va fi putin mai... calm.

Si daca iti spun ca te iubesc?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum