Capitolul 9

67 9 1
                                    

Si daca iti spun ca te iubesc?

Raman muta la vorbele Ameliei. Normal ca nu e acolo, nu imi putea merge bine! Cum m-as fi putut astepta sa vina la meci cand el a ramas corigent?! Si toate sunt din vina mea! Numai vina mea! Ma urasc atat de mult acum pentru ca il iubesc si stiu ca el nu simte la fel, nu are de ce! Am distrus totul!
Izbesc telefonul de perete si bubuitura  groaznica ma trezeste la realitate, stiu unde e!

Cobor in cea mai mare graba posibila scarile si alerg pe strazile aglomerate ale orasului, toata lumea se uita nedumerita la mine. Trebuie sa ajung la el si sa-mi cer scuze! Nu stiu cand, nu stiu cum, nu stiu ce voi spune dar stiu ca o voi face. Pentru ca acum, sunt doar eu si el!

Ajung intr-un suflet in fata blocului, stau cateva secunde apoi o iau rapid pe scari si intr-o fractiune de secunda, bat la usa.
Toate acestea s-au intamplat rapid in sufletul meu, pentru ca nu facusem jumatate de ora, sufletul meu facuse cateva secunde de la marginea patului pana la usa lui.

Deloc surprinzator, el deschide usa. Foarte surprins de aparitia mea cu ochii de o tenta rosiatica si usor umezi, semn sa planse-se.
Nu spun nimic. Din nou dau sa spun ceva si ma fatai intr-una, insa nu reusesc sa spun nimic. Revin in fata usii lui si ii fixez ochii albastri parca maniosi si imbatati de dragoste, pentru ca acele doua oceane reflecteaza pura emotie, pe care vreau sa o vad.

-Nu pot sa cred ca nu iti poti cere iertare macar o data!
Brunetul vrea sa inchida usa insa eu ma sprijin de ea, lasand-o intre-deschisa. Intentia mea initiala a fost sa o opresc, insa nu am mai avut puterea necesara. El deschide usa si eu cad in genunchi, lacrimile curgandu-mi siroaie.

-M-Madison... ?
Harry ma ridica si ma duce pe canapea, si se aseaza pe jos, langa mine. Din toata ecuatia eu acum sunt victima fara sa vreau, pentru ca nu am puterea sa spun nimic.
Fixez iar aceiasi ochi care erau rugatori, insa de transforma rapid in manie.

-Inca nu poti sa spui nimic! Nu iti poti lasa orgoliul dracului?! De ce esti asa? Ma omori! Eu te iubeam insa tu ai lasat egoismul sa devina o lupta, SPUNE CEVA! zice el urland.
-SI DACA ITI SPUN CA TE IUBESC? spun eu ridicandu-ma in picioare, lacrimand si suspinand.

Brunetul ramane profund surprins cateva secunde, insa confuzia dispare in momentul cand eu il las sa imi fixeze ochii, pentru prima data.
Un val de emotie ingeresc ma cuprins in totalitate, iar noi continuam sa stam la cativa centimetri distanta.

-Te iubesc.. ! repet, parca asteptand un raspuns.
El ma saruta si in cateva clipe, parca toate ruinele s-au recladit intr-un imperiu.

                               Sfarsit!

Si daca iti spun ca te iubesc?Where stories live. Discover now