Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Hoppla! Dieses Bild entspricht nicht unseren inhaltlichen Richtlinien. Um mit dem Veröffentlichen fortfahren zu können, entferne es bitte oder lade ein anderes Bild hoch.
Am privit în urma lui secunde întregi, probabil chiar minute. Tremuram din tot trupul, iar bătăile inimii nu păreau că se vor potoli. M-am aplecat robotic și am luat cârpa de pe jos. Am încercat să-mi continui treaba, dar gândurile mă duceau la ce mi-a spus Bastian, dar și la mama mea. Pe cât o disprețuiam, cu atât de mult mă făcea să mă simt ca un rahat pentru că nu o sunam să-i urez de bine. Puteam să-mi imaginez deja ce gândea fratele meu. Ce răutăți îi trecea prin minte. Nu credeam că i-a picat bine când surioara mai mică i-a făcut de râs familia, mai ales că am reușit să arăt lumii că nu eram o familie atât de unită cum voiau ei să părem.
Am reușit să fac dormitorul lună și bec, dar în ciuda așteptărilor mele nu am reușit și să mă relaxez. De fapt, după ce s-a întâmplat cu Bastian, eram și mai agitată și cu gândurile haotice.
Am stins becul și am coborât în bucătărie, gândindu-mă ce voi face de mâncare pentru ziua asta. Nu știam ce-i place lui Bastian, dar aveam niște pește cumpărat cu o zi în urmă și am decis să îl pun la cuptor. Trebuia să recunosc, nu eram o bucătăreasă foarte bună, dat știam câteva rețete care îmi ieșeau bine. Peștele era una dintre ele.
În timp ce pestele era pe foc, mi-am căutat în continuare de lucru, alegând să fac curat în dulapuri, să le ordonez după placul meu. Nu era casa mea și probabil că nu aveam nici un drept, dar eu îmi petreceam timpul aici. Trebuia să îmi fac cumva lucrurile mai ușoare.
Când peștele a început să împrăștie până la nările mele un miros plăcut, am deschis cuptorul și m-am aplecat la nivelul lui, uitându-mă cu poftă la stadiul de gătire în care se afla. După atâta muncă mi se făcuse o foame de lup.
― Ai de gând să mănânci direct din cuptor?
M-am speriat atât de tare încât din instinct, pentru a nu cădea pe spate, m-am prins de grilajul de sub tavă. Ochii mi s-au mărit instantaneu și am simțit o fierbințeala acolo, devenind usturătoare în aceiași clipă.
― Ah! Băga-mi-aș piciorul! am scos porumbelul pe un ton ascuțit, iar ochii mi s-au umplut te lacrimi.
Mi-am ridicat mâna în fața ochilor, fără să știu ce naiba să fac acum pentru a mai diminua din durerea arsurii. Am început să suflu în palmă.
― Drace'! a exclamat Bastian, venind lângă mine și aplecându-se la nivelul meu.
M-a prins de încheietură și mi-a examinat dintr-o privire palma, dar nu avea ce să vadă, decât o roșeață. Nu părea mare lucru,dar era destul de dureros.
M-a ridicat în picioare și m-a tras până la chiuvetă. A dat drumul la apă rece și mi-a pus mâna sub jetul rece, uitând sau poate nu voia să îmi dea drumul la mână. Apa curgea pe mâinile noastre, calmând durerea, dar arsura urca spre inimă și spre obraji, dar nu datorită arsurii, ci datorită lui. Nu-mi plăcea să simt toate astea, mă făcea să mă simt inconfortabil și nu îmi venea să cred că tocmai el mă făcea să mă simt așa. El, care se culca cu prietena mea, care s-a purtat urât cu mine încă de când am venit aici. Da, era adevărat că uneori am fost apropiați, dar nu credeam că era bine să simt tot ce simțeam. Trebuie să mă opresc. Nimic bun nu putea aduce sentimentele pentru cineva întunecat ca el.
