Şi iarăşi plouă,
iar cu ploaia,
se rup bucăţi din mine.
Mi-am împrăştiat
praful fiinţei printre nori,
iar acum veninul meu
va ploua şi ploua
pământul.
Am înjurat şi blestemat,
iar tunetele nu mai sunt
chiar atât de puternice.
Iar parcă ploaia
nu mai este îndeajuns de grea
pentru a-mi spulbera efemerul,
pentru a-mi spulbera gravitaţia.
Ea doar cade greoi şi mă frânge
elegant şi brutal
în valsul echinocţiului,
şi simt cum mă pierd
şi nu mai rămâne nimic din mine.
Dar continui să dansez,
cu gândul că,
oricum,
până la dimineaţă
nu voi mai fi.
CITEȘTI
Sinistroze
Poetry[[ sinistroze s. f. sindrom psihic care apare după catastrofe sau după traume psihice, implicând pierderea capacității de muncă și inhibarea voinței.]] ...
