Sinistroze

pulsaţii&moarte

eşti un cimitir de lumini,

dar m-am născut în creşa

de întuneric a lumii.

eşti o simplă adiere de vânt,

dar îmi distrugi fiinţa furtunoasă

mult prea des.

eşti cincizeci de pagini

de descrieri lirice,

eşti un pastel

ce se reîntregeşte din sfârşit,

eşti o idilă de blaga,

poate un simplu epitet

eminescian.

dar ştii că am ajuns

doar o elegie muribundă,

un ceva încă pulsatil prin moarte.

am ajuns să fiu tornade

şi uragane înşirate într-o poezie.

am ajuns fum, am ajuns năpastă.

reîntregeşte-mi te rog încă o dată

poezia din artere.

tu iubeai totul,

dar iubeai şi nimicul.

doar aşa se explica

faptul că mă iubeai

şi pe mine.