Capitolul 27. A FOST UN VIS!?

845 64 16
                                    

Theya's Pov.

Doamne, câtă energie are micul pisoiaș. Chiar dacă are o lăbuță în minus, este foarte jucăuș, s-a obișnuit foarte repede cu mine, până acum m-am jucat cu el. Acum stă tolănit în pătuțul lui, cred și eu că e obosit că la ce salturi a făcut prin cameră, zici că era spider kitty...
Revenind, mi-am amintit că trebuie să îmi iau medicamentele. Iau tubul albastru de pe birou și scot o pastilă destul de mare, mă uit la recepientul în care normal ar fi trebuit să am apă dar la câte am pe cap am uitat să mai pun... Super. Acum trebuie să cobor până jos și să merg în bucătărie pentru a-mi lua apă, îmi e o silă... Aish...

Iau cana și ies din cameră, cobor scările și ajung rapid în bucătărie, o liniște totală, chiar dacă doamna Park este acasă, e mai liniște decât atunci când nu e... În mod normal ar trebui să fie în biroul ei, dar cred că este în cameră, deoarece nu o aud pe secretara ei vorbind...

Îi sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că m-a lăsat cu pisica în casă, știu de alergia ei și chiar am avut ceva tupeu să-i cer să-l lase să stea peste noapte având în vedere toate dățile în care m-a ajutat... Vreau să fiu o angajată bună, să îi mulțumesc cum se cuvine pentru șederea mea aici cât și pentru plățile internarilor ce au avut loc... A cheltuit destui bani pe mine și mă simt al naibii de prost...
Dau pastila pe gât împreună cu apa și mă strâmb la gustul amar pe care îl are medicamentul. Iau o sticlă de apă din frigider și merg cu ea în cameră.
Ciudat, parcă închisesem ușa...
Împing ușor de ea și bag capul înăuntru, pot doar să spun că nu îmi vine a crede la imaginea din fața mea...

Pov. Jimin

S-a mai dus o zi, doamne, sunt atât de obosit... Nu am chef să-mi fac temele de la facultate, am atât de multe, dar am o silă... Cine dracu crede profa de literatură că citește cartea și mai face și un rezumat în scris la ea... De la mine cel puțin nu vede nimic. Am lucruri mai importante de făcut.

Brusc o poftă de dulce îmi sucește mințile cât și stomacul, parcă aveam înghețată... Decid să cobor jos și să cotrobăi prin congelator și dulapuri. Ies din cameră și pornesc spre drumul meu dar un mieunat ce vine din spre camera fițoasei ăleia mă oprește, îmi întorc privirea spre ușa camerei ei, nu pot să cred că mama a lăsat-o cu pisica aia în casă, îi permite prea multe iar pe mine mă scoate din sărite...

Apăs pe clanța ușii iar micul ghemotoc de blană negru ca noaptea vine și  începe a toarce la picioarele mele... Ok, e chiar adorabil... Nu, nu e, e un puricos, poate are și paraziți, cine știe...având în vedere în bratele cui a stat...nu m-ar mira să aibe râie, exact asta are  minupulatoarea aia, altfel nu îmi explic cum de toată lumea o acceptă și îi face pe plac, are o boală contagioasă...îi face pe toți din jurul ei să o vadă doar pe ea, să fie ea mereu cea mai tare și mai importantă...

Sunt scos din gândurile mele profunde de gheruțele pisoiului înfipte în piciorul meu drept, yaa, ce crezi că faci puricosule....
- Yaa, dacă îți mai înfigi ghiarele în picioarele mele bine lucrate, te bag la cuptor lângă curcanul din seara asta, te voi pârli întâi, după care te bag la cuptor sau eventual te fac tocană... Sper că ne-am înțeles!

Hai că nici eu nu sunt mai zdravăn, am ajuns să vorbesc cu o pisică... Doamne dă-mi putere...
Îmi aplec privirea spre mica vietate ce se tot joacă cu șoricelul din pluș, e chiar adorabil... Brusc cade într-o parte și începe să miaune chiar foarte tare. Merg spre el și văd lăbuța stângă bandajată, i-o ating puțin și dă să mă muște... Deci asta era, îl iau în brațe și îl așez mai bine, mă pun pe covorul pufos și încep să-l mângâi, ochii lui sunt superbi, seamănă cu ai Theyei.....
Îmi opresc la timp gândurile și incep să-mi dau seama la cine mă gândeam, era să-i pronunț numele scorpiei, aish......cum am spus. Sunt sătul ca totul să fie despre ea...

Menajera Familiei ParkUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum