Padurea misterelor

Prietena mea misterioasa

E prima zi de liceu. M-am inbracat adecvat iar parul l-am lasat despletit. Aveam inca o frica puternica ce ma misuna. Numai candul ca ma voi intalni cu vreo cratura ciudata despri care se vorbea, ma distrugea pe interior.

Am hotaran, pentru ca muream de frica, sa merg cu cea mai buna prietena a mea, Katina. Urma ca noi doua sa fim in aceasi clasa. Ea a fost deacord sa mergem impreuna, caci ea mai trecuse de o mie de ori prin acea padure, iar asta ma mai linistit.

Ne-am intalnit si am plecat spre padurea infricosatoare.

-Totul va fi bine Erica! Mi-a zis ea. Cunosc padurea asta ca pe casa mea. Nu trebuie sa-ti fie frica. Scapa odata de temerile aste banale!

-Katina, eu....chiar nu pot.....

Dupa aceasta convorbire scurta, a fost liniste tot drumul. Nici una dintre noi nu a mai scos nici un cuvintel.

Ma surprins cat de repede am ajuns in fata padurii. Am inceput sa transpir, iar inima imi batea ca si cum as fi alergat tot drumul. Apoi am auzit-o pe Katina soptinu-mi:

-Ai incredere.....

Apoi am intrat. Am avut un moment de retinere dar Katina m-a tras dupa ea.

Totul era straniu. Copacii parca vroiau sa ne inghita. Padurea parea fara sfrsit.

Am vrut la un moment dat sa o intreb pe Katina daca mai este mult,dar ea disparuse......

Am inceput sa tip si sa strig dupa ajutor. Frica imi era mai puternica ca oricand.

-Aaaaa! Katinaaa! Ajutor!

Dintr-o data in intunericul padurii, au aparut niste ochi galbeni ciudati. Unul dintre ei s-a inchis, ca si cum ar fi vru sa-mi faca cu ochiul. Eu am tipat si am luat-o la fuga.

Intr-un final am scapat de acea padure si am ajuns teafara in fata liceului.

Ciudat Katina era deja in clasa. Dupa acesta intamplare ea ma evitat toata ziua. Nici macar nu a vrut sa vine cu mine acasa. Cei drep nici eu nu mai vroiam sa se repete incidentul. Asa ca a trebuit sa vina mama cu masina sa ma ia, caci cu masina exista si alt drum decat prin padurea stranie.

Era ceva ciudat cu Katina....asa ca am hotarat sa fac niste investigatii.....