Padurea misterelor

Aleg să fiu una dintre ei?!

Dupa tot ce mi se intamplase trebuia sa vorbesc cu Katina....stia oare tot ce se intampla?
Am ales sa o sun stiind de la asazisul meu unchi ca e la bunica ei. Totul in zadar. Telefonul Katinei suna ocupat.
Daca nu puteam face asta cu ea trebuia sa o fac singura. Aveam in sfarsit un plan. Am hotarat sa ma intorc in padure.
Unchiul meu a sarit in intampinarea mea...atunci cu deznadejde am spus:
-O sa fiu una dintre voi! Katina este o prietena ingrozitoare...iar creaturile m-au tradat! Pe cine mai avem de prins?
Christian cu un zambet de prost gus mi-a zis:
-Un varcolac si un vampir,Thomas si Matteo,banuiesc. Ii cunosti?
-Bineinteles ca nu! Ti-as fi spus!
Minteam...imi era foarte dor de Matteo si imi era greu sa vorbesc despre prietenii mei de rau...dar nu aveam de ales...
In timp ce vorbeam cu Christian am avut un apel de la Katina...am raspuns. Mi-a propus sa ne intalnim la o cafenea. Acolo i-am povestit tot ce se intamplase....si bineinteles despre planul meu. Ktina a fost deacord cu planul meu si a hotarat ca pe timpul lui sa ma suprevegheze indeaproape.
Christian mi-a propus sa ne intalnim. As fi vrut din toata inima sa spun ca nu dar am acceptat. Ne-am intalnit si prinzandu-ma de mana m-a dus spre locul in care parca mai ieri iesisem cu Matteo. Am incercat sa ma abtin din plans. Christian m-a privit in ochi...iar eu mi-l imaginam doar pe Matteo. In departare dupa un brad am vazut doi ochi albastri care incet s-au facut rosii....era Matteo. Probabil ca era distrus ca ma vazuse cu un alt baiat dar aveam o explicatie.
Dupa intalnire i-am spus Katinei de Matteo. Ea s-a oferit sa incerce sa discute cu el si sa ne aranjeze o noua intalnire. Aveam impresia ca v-a merge totul prost si ca nu il voi mai vedea niciodata.
Urmatoarea zi am plecat sa-l caut dar in zadar. Ceva din mine imi zicea ca nu o sa-l mai vad. El credea ca sunt una dintre ei! Nimic nu-l mai putea aduce inapoi. Probabil ramasese sa-si ia ramas bun dar acum nu mai avea de ce. Imi era teama. Imi dadusem seama de ceva: Matteo era cel care imi absorbea teama! Cu cat se indeparta mai mult cu atat teama mea era mai mare. Am fugit spre casa. Un caine cu ochii purpurii mi-a sarit in cale. Era gata sa ma multe cand ceva ce semana cu un om a placat la propriu cainele cu vreo 200km/h. Era cu siguramta Matteo. Era singurul care putea merge asa repede. N-am mai stat pe ganduri si am tipat:
-Matteo!!
Din directia din care placase cainele a iesit Chistian. M-a ridicat in sus nervos si a spus:
-Tu ii cunosti!! Spunemi unde e?
Da data asta cineva a facut acelasi lucru ca si cainele dar de data asta era Christian in locul lui. Cineva a strigat:
-Fugi!
Era cu siguranta Matteo.