Fata Din Asia

Plecarea de acasa

Dimineata Natasa se uita pe micul geam din camera ei la ceata rece care imprejura ograda. Roua racoroasa lasa iarba cu stropi limpezi de apa, lasand impresia unei lumi reci si neintelese. Cel putin Natasa, facea parte dintr-o astfel de lume. Era ora 6, ora la care ea se trezea in fiecare zi ca sa mulga vacile si sa faca multitudinea de treburi pe care inca le mai avea de facut, dar, nu putea. Corpul ei parca refuza sa se miste, se tinea cu o mana de umar strans, ca si cum s-ar opri singura din propri-ai initiativa. Nu se putea gandi la nimic altceva decat la urmele lasate de mama ei pe corpul ei, la modul in care familia o trata, la lipsa unui viitor bun din acest sat inchis la minte. Tot astazi era si ziua in care Baky se intorcea inapoi in China, nu avea cum sa se mai intalneasca niciodata cu ea, iar, in comparatie cu celelalte probleme, asta era piatra care ii impovara cel mai mult inima. Baky a fost ca o adevarata mama pentru ea. De fiecare data cand nu stia sa rezolve o tema acasa, Baky incerca sa o ajute, si desi nu puneu mereu raspunsul corect, se amuzau pe seama asta si invatau impreuna. De fiecare data cand avea treaba de facut, Baky era acolo, cu ea si o ajuta sa termina munca mai rapid. De fiecare data cand era fericita Baky era cu ea, sa se bucure impreuna si de fiecare data cand era trista, Baky era acolo, sa planga impreuna, sa o asculte, si sa o asigure ca totul e in regula, ca totul e sub control. Un moment de reflectare asupra acestor aspect care semana mai mult cu un cutit infipt in inima, care se adancea cu fieacare gand care mai aparea. Natasa, pe langa suferinta, mai simtea ceva. Simtea vocea instinctului, care o indemna sa fuga. Imaginea ei asupra casei devene din ce in ce mai in ceata, iar imaginea chiipului colegei ei, Baky, devenea din ce in ce mai clara. Era nebunesc, dar, ar fi riscat totul pentru persoana pe care, cu adevarat, o iubea. Andrenalina crestea, inima ii batea, trupul ii tremura, se intreba ,,De ce mai astept ceva,,. A hotarat, acum era momentul sa plece, sa isi lase familia si sa mearga alaturi de Baky, in China, unde vrea ea, atat timp cat e departe de satul asta. S-a ridicat din pat, s-a imbracat gros, a luat intr-un ghiozdanel putinele lucruri pe care le avea, a iesit din casa si a fugit, cat de tare a putut. A fugit, iar cu fiecare pas cu care se indeparta de casa, povara de pe inima i se lua. Destinatia ? Pentru moment, conacul unde statea Baky, trebuia sa se faca nevazuta si sa intre in camera colegei sale. Trebuia sa vorbeasca cu ea, trebuia sa o faca sa inteleaga asta. Dar, daca nu o sa ma accepte, se intreba Natasa, in timp ce ritmul pasilor ei scadea. 

,,Daca ar spune ca sunt nebuna ? Daca ma va refuza ?,,

Intrebarea asta tot persista in capul ei. La urma urmei, desi a fost foarte empatica, ce avea de gand sa faca nu e normal, a cam intrecut stafeta. Cu toate astea, Natasa a decis sa lase indoielile in urma si sa isi inabuse aceste ganduri, stergandu-si lacrimile si continuand sa fuga spre conacul prietenei sale.