Fata Din Asia

Realitatea trista

Era seara, iar intunericul se lasase peste tot. Baky respira usor dormind linistita la pieptul Natasei, imbratisand-o chiar si in somn. Natasa nu prea putea sa doarma bine, deoarece o cam deranja durerea musculara de la cat a mers pe jos, insa nu se plangea, era bucuroasa sa stea langa Baky, sa o cuprinda si sa o mangaie pe spate, privindu-i chipul fermecator. Intr-un final, aceasta a reusit sa adoarma si ea. In camera intunecata se auzea focul care inca mai ardea in soba, si cele doua fete care dormeau cuprinse, un peisaj pasnic si frumos. 

Dimineata Baky se trezise prima, era ora 6 iar aceasta era obisnuita sa se trezeasca atat de dimineata deoarece trebuia sa mearga la lucru. Se ridicase usor, dar Natasa se trezi si ea.

- Hey, buna dimineata...

- Hey Natasa, culcate la loc... 

- Dar pleci undeva ?

- Da... eu ma duc la lucru, am sa vin seara pe la 7, tu asteaptama aici.

- Nu. In nici-un caz, Baky o sa fim mereu impreuna.

- Dar, trebuie sa merg la lucru Natasa, am nevoie de bani.

- Stiu, de aia am sa vin si eu... am sa te ajut la lucru, poate terminam mai rapid daca suntem doua.

- Natasa nu te-am luat ca sa muncesti, te-am luat pentru ca te iubesc, e ok daca ma astepti acasa.

- Baky, vin si eu, si incheiem discutia.

Zise Natasa hotarata care se ridicase din pat si incepuse sa se imbrace. Baky se puse pe scaun suparata. Era obosita si soamnoroasa, iar acum o suparare mare o cuprinse uitandu-se la Natasa cum se imbraca. Ar fi vrut ca ea sa nu aibe probleme, sa fie fericita, insa stia ca ea intelege greutatile vietii. Baky incepuse sa planga acoperindu-si ochii, deoarece ea muncea la orez, in apa, si era foarte greu, in plus statea pana seara, nu voia deloc ca Natasa sa imparta acceasi soarta. 

- Baky...

Spuse Natasa care o vazuse pe Baky ca plange si merse langa ea.

- Baky... imi pare rau, nu am vrut sa...

- E in regula Natasa, nu plang din cauza ta, plang din cauza muncii mele, ai sa treci si tu prin chinul asta de munca... si nu voiam sa traiesti asa, vreu sa fi alintata casei, sa ai o viata usoara, nu sa trecem prin asta...

Natasa se puse pe genunchii ei si o imbratisase, sarutand-o usor de mai multe ori pe obraj.

- Stiu Baky, dar eu te iubesc si o sa fim mereu impreuna, asa mi-ai promis, si o sa trecem si prin bine si prin greu... Atat timp cat sunt lanag tine, nu prea imi pasa. In plus avem banii de la doamna aceea draguta, mai strangem cativa bani lunile astea daca muncim, si o sa fim bine, ai sa vezi.

- Dar, e foarte prost platita munca asta Natasa, eu traiesc mai mult din ce am eu in gradina si ce imi mai aduc vecinii, ieri a fost pentru prima oara cand am cumparat atat de multa mancare...

Spuse trista Baky care plangea la pieptul Natasei. 

- O sa trecem si prin asta, impreuna o sa trecem prin orice... hai, nu mai fi trista... ai sa vezi, azi o sa treminam munca mai rapid pentru ca suntem doua. 

Baky isi reveni si o imbratisae pe Natasa, realizand din nou cat de iubitoare si buna este. Apoi se pregatisera amandoua pentru munca si plecasera. Trebuiau sa mearga 4 km pe jos pana ajungeau, si aveau sa se intoarca seara, iar Baky se gandea ca nu poate so o mai duca mult asa, daca o vede si pe Natasa ca se chinuie ca sa supravietuiasca.