Orfana

23.

O văd pe geam și fug repede spre ea. M-am tot gândit la răsplata din partea ei pentru locul de muncă pe vreau să îl ofer.

Din câte mi-a spus prietena aia a ei, a fost cine a fost, din ce mi-a povestit ea, am tras concluzia ca este o amărâtă.
Nu mai știu ce sa cred, dar vreau neapărat o lămurire.

Ajuns la ea la geam, parca mi-am pierdut toate gândurile.
In preajma ei, parcă nu mai sunt eu, dar v-a trebuie să îl pocnesc pe micul meu prieten, din cauza lui sunt așa.
Măcar de nu mi-ar mai da semnale că nu încape în pantaloni.

O văd îmbrăcată doar într-un tricou gri, părul prins în coadă, și buzele date puțin cu ruj.
Mă privește blând, și simt cum ochii aceia pătrunzători, mă pătrund până în inimă .
Oricât de mult mi-ar plăcea de ea, trebuie să aflu adevărul.

- bună, te-ai mutat?

-hei, cam da, după cu se poate vedea!

- stai singură, sau ești cu cineva?

- sunt cu bunica mea!
Așa am decis sa o numesc pe dna Valeria.

- aha, vechea scuză!, zic asta, gândindu-mă la ceea ce îmi spusese prietena ei. Poate chiar nu m-a minți.

- ce vrei sa spui cu vechea scuză?

-nimic important, am aflat ce am vrut în mare parte.

- despre ce vorbești, nu înțeleg nimic.

- nici nu trebuie, am înțeles eu destul.
Știi că îți spusesem despre un loc de muncă?

-da, dar nu știu dacă fac bine să....

- dacă îl vrei, v-a trebui sa te culci cu mine!

- ce?

- da, după cum ai auzit, eu ți-am găsit de muncă, iar răsplata ta, v-a fi o noapte cu mine!

- nu, nu, nu se poate, cum sa îmi ceri asta?

- răsplată mi-o cer cum vreau eu, față de persoana din fața mea, tu ce ai avea de oferit?
In afară de corpul tău, nu ai avea altceva, adică nu ca și cum ar fi pentru prima dată!
Spun asta, apăsând ultimele cuvinte.

- nu știu despre ce vorbești, dar crede-mă ca nici tu!

- ești sigură că nu vrei asta?, vei fi bine plătită, nu o sa ai probleme, adică nu în privința banilor.

- nu vreau nimic, nu știu de ce ai mai venit pana la mine, ca să îmi propui sa ma culc cu tine? Nu pot sa cred, ce ai putut scoate pe gură.

- Anais, știu tot, am aflat cine ești, și am avut norocul sa ma avertizeze cine trebuie în privința ta, mai mințit, sincer îți spun, as fi vrut sa am o relație cu tine, dar acum nu mai vreau, și îți spun și de ce.
Pentru că, NU VEI FI DOAR A MEA.

- în miezul dimineții vi la mine și îmi spui asta?
Te rog pleacă, nu mai sta, dute lângă cel sau cea, care te-a avertizat în privința mea, dar și eu vreau să îți spun sincer ceva.
O PARTIDĂ DE SEX ÎN PLUS SAU ÎN MINUS CU TINE, NU CRED CĂ V-A SCHIMBA CEVA.

Spun asta cu lacrimi în ochi, și trântesc geamul cât pot eu de tare, trag draperia și ma las în jos, lacrimile curgând sâroaie pe obraji mei.
Bănuiesc cine iar fi spus toate astea, dar nu mai are rost sa ma consum, fiecare cu viata lui. Viata mea se împarte acum doar cu buni, și nimeni altcineva.

***
Mă întorc la Colin, plin de nervi, și înjurând de toți sfinți.
Mi-a recunoscut, nu pot crede asa ceva, înseamnă că fata aceea a avut dreptate, a făcut ce a făcut, de are aceea cicatricie pe față.
Ma duc către mașina, și vreau sa ma duc acasă. Ma duc ca îmi explodează creierii.

- Colin, plec acasă.

- hai în casa, și spune-mi,.ce mama dracului ai cu fata aia?
De ce te tot ții după ea?

- Colin, ea e femeie despre care ți-am spus la firmă, ea e.

- bă, tu ești bătut în cap?
Si?

- știi ca ne-a spus fata aia de la cafenea despre ea?

- nu mai țin minte!

-cand nea spus ca a făcut prostituție și ca din cauza alcoolului are aceea cicatricie pe față, ea acum mi-a confirmat acest lucru.
Aveam o alta părere despre ea.

-știi ca nu poți avea încredere în femei.

-dar nici în bărbați, cum poate sa fie retardatul ala administrator la cafenea?

-James, sa mor dacă te mint, te lupți cu morile de vânt de unul singur.
Nu îți poți vedea de treabă?

- o sa îmi vad, chiar de acum.

Mă urc mașină și plec în trombă către casă, lăsându-l pe Colin în praful provocat de mașina mea.

Mă opresc la câțiva metri și îl zăresc pe Colin, în praful ce vrea să se așeze în urma mea, cum își plimba cu tandrețe, degetul mijlociu către mine.
Nu degeaba suntem prieteni.

***

Ajung acasă după o jumătate de oră .
Intru în casă și încep să o strig pe mama,îmi răspunde din baie.

Mă duc în bucătărie și îmi iau un pahar de apa, îmi aprind o țigară și vreau să o aștept, să o văd, după care mă duc în cameră.

Fumez țigara, mama nu mai vine, arunc țigara în scrumieră și fug la baie.

- Mamaaaaaa!!!
Ce ai pățit?
Doamne ce ma fac cu tine?

- spital.

Zis și făcut nu am mai așteptat sa îmi spună a doua oară, ca deja eram spre mașina.
Era foarte slăbită, abea mai ținea ochii deschiși, și vocea ei era fără vlagă.

Deși sunt în situația în care sunt, mă gândeam în timp ce o purtam pe brațe "ce făceam cu tine dacă erai mai grasă mamă " .
Doamne dă-mi minte că loc mai este destul, îmi pierd mințile.

După multe opriri și spălături pe față, ajungem la spital, acolo repede asistente se ocupă de ea, se fac rapid niște analize, și mi se confirmă, că a avut un atac de panică și sa ii mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns la timp.

- ce a pățit oare, de s-a panicat?
Gândul asta mă neliniște , dar trebuie sa aștept pana se trezește, pentru mai multe detalii.

Mă uit pe telefon și văd doua apeluri de la tata, ce mama naibii îi mai trebuie și la ăsta?

- alo, mai sunat?

- da, James cum e mama ta?

- e la spital, dar ce sa întâmplat?
Dacă mama pățește ceva din cauza ta, nu o să țin cont cine ești!

- nu iam făcut nimic.
M-a sunat și a auzit-o pe Sofia și atunci a...

- mai lămurit, din cauza ta și a celei arătături e mama în spital, a făcut un atac de panică din cauza voastră
Sa va duceți dracului amândoi, nenorociților.

Închid telefonul, și nu îmi rămâne decât să aștept să se trezească mama.