Nu E Niciodata Prea Tarziu Sa Iubesti Din Nou...

Eu si tu nimic mai mult...

In una din seri stateam in camera mea si vorbeam cu Paul la telefon...Ma invita in oras,dar nu  aveam chef se ies si mai ales cu el când gândul îmi statea la altcineva desi nu avea curajul sa recunosc.
Îmi placea sa vorbim sau sa iesim in gasca cu ceilalti dar nu imi placea sa fim doar noi doi,devenise prea insistent si asta ma enerva.Era evident ca nu îl plac în sensul acela dar cred ca tipul nu o sa înteleaga pâna nu îi spun direct.

-Hai Ioana,te rog vin-o...trebuie sa mai iesi din casa.O sa ne distram ai sa vezi...insista.

-Nu stiu ce sa zic...ma mai gandesc....Si nu apuc sa termin fraza ca imi intorc din instinct privirea.
Stefan sta in pragul usii cu mâinile în sân ascultand foarte interesat conversatia mea.

-Ne vedem la 21:00...zic repede vazand ca ceasul de pe perete indica ora 20:30 si inchid telefonul imediat.
Asa îl pot evita pe Stefan din nou prefacându-ma ca ma grabesc la asa zisa întalnire.

Ma priveste fix fara sa zica nimic...doar sta acolo uitându-se în ochii mei si ma simt jenata.

-Ce te aduce pe aici?!...încerc sa rup tensiunea dintre noi si contactul vizual pentru ca ma incordeaza.

-Te întalnesti cu Paul?!...ma intreaba pe un ton serios de parca nici nu ma auzise ce l-am întrebat.

-De ce...esti gelos?!arunc eu bomba.

-Da...raspunde imediat.

A fost un DA atat de hotarat de parca l-ar fi intrebat ofiterul de stare civila daca vrea sa se casatoreasca cu iubirea vietii lui...

-Ai de gand sa îi faci si lui asa cum mi-ai facut si mie?!...Iti place sa folosesti continutul si sa arunci ambalajul?!...

Ramas muta pentru cateva secunde...nu stiu ce sa spun sau cum sa reactionez pentru ca nu stiu la ce se refera mai exact.Cand realizez simt cum impulsuri nervoase îmi strabat corpul,cum îndraznea sa zica una ca asta.

-Ce!?! ma rastesc eu ridicându-ma în picioare.Nu stiu cine de cine s-a folosit...Am asteptat un semn din partea ta in zadar iar acum vi sa îmi arunci mie reprosuri.?!..continui pe acelas ton cu gesticulând din mâini.Oricum ma tin de mult sa îti multumesc pentru amintirea frumoasa pe care mi-ai lasat-o,macar atât...Iar acum ar fi mai bine sa te cari naiba de aici,dupa cum vezi sunt ocupata...zic si trec grabita pe langa el.

Mi-am croit drum spre baie încercând sa nu mai lungesc convorbire dintre noi...nu era nevoie sa mai intram in amanunte...chiar nu avea rost.
S-a rasucit pe calcâie si a disparul fara nici un alt cuvant iar eu mi-am vazut de treaba mea încontinuare.

Desi erau multe lucruri care ma macinau,aveam sa port aceasta conversatie cu el într-o alta zi,de fapt cred ca nu mai cautam raspunsul de mult iar acum mai trebuia sa ma pregatesc si de întalnire datorita lui.

Prinsa în gânduri ,ma uit la ceas si vad ca este ora 20:50.
Trag repede pe mine o rochie scurta gasita în sifonier pe care o asortez cu niste sandale lejere.Îmi trec peste buze un ruj decent si gata...oricum nu am chef nici de mine dupa cele întâmplate dar de alcineva.

Cand ies afara îl gasesc în curte stând de vorba cu bunica.
Se apropie de mine si mi se adreseaza pe un ton apasat.

-Te duc eu unde ai nevoie.

-Esti amabil...dar nu...multumesc...îl refuz si îmi fac drum spre poarta.

Ma urmeaza si cand ajunge în dreptul meu,ma prinde de mana înainte sa ies...

-Ba te duc eu,ce nu ai inteles.

Ma ghideaza spre masina si urc într-un final stand pe scaun bosunflata si cu mainile in san, exact ca un copil a carei mama refuza sa îi faca pe plac.

-Unde trebuie sa ajungi?

-Nicaieri...unde ma duc ,pot sa ajung si singura...îi dau replica.

-Ok...zice linistit si porneste masina cu demaraj...

Nu stiu unde are de gand sa mearga o data ce eu nu i -am zis nimic.

Vad totusi ca drumul duce spre oras...
Dupa o scurta privire cu coltul ochiului,îmi i-a telefonul dintre picioare si mi-l întinde...

-Da-i mesaj lui Paul si spunei cat poti tu de frumos ca s-a amânat intalnire...probleme de familie...
zice ranjind.

Fac câteva mutre de nemultumire dar ma resemnez.Si asa nu vroiam sa ajung la acea întalnire iar acum eram curioasa sa aflu ce are el de gând.

-Unde vrei sa mergem?
ma intreaba cu calm de data asta...

-Oriunde...vreau doar sa ma plimb...

-Ok.

Dupa ceva timp ne oprim la semafor.Pe neasteptate întinde mana si o cuprinde pe a mea.În urmatoarea secunda ma trage spre el si ma saruta apasat...Cea mai intensa senzatie imi inunda gura cu dulceata buzelor lui si inima cu un dor pe care nu am crezut ca îl voi mai simtii vrodata.

Ramanem atat de prinsi în sarut încat nu auzim mici macar avalansa de claxoane ce ne asalta pentru ca semaforul se facuse verde de minute bune.
În urmatoarea intersectie parcheaza masina iar eu ma uit la el.

-Ce facem aici?!

-Nu tu ai zis ca vrei sa ne plimbam,asta facem?!

Offff este la fel de imprevizibil ca mine ma gândeam eu.
Coborâm si începem sa mergem încet tinându-ne de mâna, printre oamenii ce ocupau trotuarul, pesemne fiecare ratacea ca si noi pe la ora asta fiecare cu directia lui.
Trecem pe langa o florarie si cateva chioscuri de ziare...unde ne îndreptam nici eu nu stiu dar ma las ghidata de el.Ne plimbam pur si simplu fara sa ne spunem nimic ...unul pe langa altul.
Deodata vad ca dispare din dreapta mea si nu il mai vad nicaieri...asa ca ma opresc pe loc uitandu-ma ratacita de jur împrejur...
O mana pe umar ma face sa tresar iar el apare in spatele meu cu un trandafir alb.
Ma uit la el uimita...
Imi daruieste acel trandafir si gropitele lui imi face inima sa bata atât de tare încât simt ca imi sare din piept...Oare de unde stie ca trandafirii albi sunt preferatii mei,o intrebase pe bunica sau fusese doar o pura coincidenta?!!!

Ma trage în bratele lui si îmi sopteste la ureche...

-Unde vrei sa mergem?!

-Oriunde... cu tine oriunde...îi zâmbesc culcându-mi capul pe umarul lui.