Confuzii...

475 44 0
                                    

IUBIREA...
un cuvant frumos,un sentiment profund ce iti bucura inima si sufletul,o simtire ce te poate duce in al -9 -lea cer...dar totodata te poate naruii într-o secunda.Este sentimentul ce îti arata si Raiul si Iadul în acelas timp.

Îmi este frica sa iubesc din nou,sunt reticenta si înca ma sperie sa simt.Pentru mine iubirea este egala cu durere,regret si dor.
Oare o sa pot trece peste zidul înalt si gros ,ridicat de mine cu atata truda?!...
Acesta este gândul meu aproape în fiecare nopte albe ,fara somn si pline de confuzii.
Stefan nu merita...este un om prea bun si bland ca sa stea de cealalta parte a fortaretei mele si sa încerce sa faca macar o gaura...Incercarile lui de a impinge caramizile ma sperie si mai tare si îmi dau impulsuri sa fug.
Stiu sigur ca sunt îndragostita de el pâna peste cap...dar el ma iubeste mi-a marturisit si o vad în fiecare gest...Dar eu nu pot fi partașe si ma doare cumplit.

-Buna dimineata iubito
se aude vocea lui la telefon si pe mine ma trec fiori.
Acest apelativ în loc sa ma bucure,ma întristeaza si nu pot sa îi zic sa nu o mai faca.

-Buna si tie...zic cu jumatate de gura ignorând apelativul.

-Ai dormit bine?! Pentru ca eu am adormit cu gandul la tine.

Ce puteam sa ii zic...'nu am putut sa dorm pentru ca am avut capul inundat de dileme'...am preferat sa nu.

-A fost destul de ok..
îi raspund în graba.

-Cum scap de la munca vin acasa...imi e dor de voi....îi aud entuziasmul din glas.

-Te asteptam cu drag....spun si eu sa nu par prea încordata.

Închei convorbirea si ma ridic încet din pat.Ma astepta o noua zi...peste care sper sa trec cu bine...si poate astazi pot sa îmi limpezesc din ganduri vorbind cu el.Este singura solutie sa pot avea macar un strop de liniste.Nu stiu la ce sa asteapta de la relatia asta dar ar trebui sa aiba rabdare.

...

Stefan si-a facut aparitia asa cum a promis iar pe langa asta avea in mana un buchet imens de trandafiri albi,superbi.Nu înceta niciodata sa ma uimeasca si sa ma faca sa simt aprecierea lui,mereu ma surprindea într-un mod placut.

-Astea sunt pentru mine!?!întreb eu din pragul usii.

-Nu...sunt pentru cea care mi-a furat inima...
îmi zâmbeste şarmant si ma saruta.

Îi raspund la randul meu cu un sarut profund pe buze dar el ma trage de mana si ma cuprinde in brate...

-Te iubesc micuto...
îmi spune şoptit la ureche.

Si din nou inima imi pulseaza cu putere în piept si raspunsul pe care ar trebui sa il dau imi ramane blocat undeva in gat ca un nod dureros ce nu vrea sa iasa.
Imi culc capul la pieptul lui si il strang mai tare in brate.Nu pot sa îl privesc în ochi.

Stie ca ăsta e modul meu de ai arata ca încerc...si intr-o buna zi o sa reusesc sa îmi dau frau liber sentimentelor...sa ma învelesc în iubirea ce imi este predestinata.

Iesim împreuna afara si ne asezam la masa din curte.Aerul placut si cald de vara tarzie facea atmosfera relaxanta.

-Îți fac o cafea?"îl întreb.

-Da multumesc.

Ma întorc cu doua cani mari si fierbinti.Nu stiu altora cum le place sa bea cafeaua ca mie oricât ar fi de cald sau frig prefera ca aburii sa iasa din licoarea cafenie.

-Cafeaua cu dragoste este servita...zic si îi fac cu ochiul.

Primesc niste gropite adorabile in schimb...si ma topesc incet pe dinauntru.

Ma asez în fata lui pe scaun si îi cuprind mainile în palmele mele mici.

-Stiu ca îti doresti mai mult ...si eu îmi doresc,dar mi-e frica...fac o pauza....Mi-e frica sa nu ma pierd din nou si sa sufar.

Se uita în ochii mei cu atâta calm si întelegere încât mă face sa simt caldura din privirea lui.

-Nu te grabesc...iubirea se simte nu se impune...si stiu ca într-o zi o vei simti si tu.

Imi ridica mainile în dreptul gurii si mi le saruta pe rând.

Toate aceste gesturi mici cutremura zidul si îl mai zguduie putin din temelie...poate într-un final acea raza pe care o astept se va ivi printre crapaturile ce apar...si se va prabusi într-un...Îl va lasa sa patrunda în inima mea si îi va da si lui un loc...unul doar al lui.

Pana atunci încerc sa îmi limpezesc capul de concluzi inutile,sa fiu mai curajoasa si sa fac o alegere buna pentru mine,pentru viata si nu în ultimul rând pentru Alexandru iar Stefan sunt mai mult ca sigura ca este alegerea potrivita.
Copilul meu îl îndrageste si vede în el un exemplu masculin.

Nu E Niciodata Prea Tarziu Sa Iubesti Din Nou...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum