Nu E Niciodata Prea Tarziu Sa Iubesti Din Nou...

Povestea vietii mele...

Atunci cand m-am dezmeticit din gandire,Stefan se uita insistent la mine.Parca astepta sa zic ceva însa eu fusesem absenta.Între timp el îsi continuase povestea dar eu ma pierdusem printre rânduri,ratacisem minute bune prin amintirile din mintea mea si plecasem departe cu sufletul.

-Asa interesanta a fost povestea vietii mele încat te-a cam pus pe meditat?!se intereseaza el vazându-ma visatoare... La ce te gandesti?!Cat m-am chinuit sau la cat de multe iubite am avut?!spune zambindu-mi strengareste.

-La cat de mult te-au chinuit iubitele glumesc eu...doar ca sa ies din impas.

-Pai nici nu am pomenit de vreuna...râde...Spune-mi sincer la ce te gandești,cateaodata parca te teleportezi pe alta planeta....Alooo Pamântul catre Ioana...îmi spune rânjind si pocneste din degete în fata mea sa îmi capteze atemtia.

-Stiu...cateodata sunt cam aiurita...ma trezesc vorbind.Dar promit ca te ascult de data asta.

-Atunci spune-mi si mie unde te duce inima...poate pot sa vin cu tine ironizeaza putin situatia.

-Nu cred ca ti-ai dori vreodata...termin cu un oftat.Dar daca esti interesat sa afli o sa iti prezint si eu pe scurt povestea vietii mele.

-Sunt foarte interesat sa te ascult.

Chiar daca la început nu vroiam sa îi spun ce traisem,ceva ma îndemna sa o fac,poate sufletul meu avea nevoie sa se confeseze si simteam ca în sfârsit am gasit persoama potrivita care sa ma asculte si sa ma înteleaga.
Nu vroiam sa ma creada nebuna asa ca o sa încerc sa îi spun pe scurt prin ce am trecut.
Uneori aveam impresia ca trecuse o vesnicie,dar în schimb timpul  statuse in loc...nu stiam cum sa încep,nu stiam ce sa zic,ma coplesa aceasta trista poveste de iubire.Nu imi placea sa vorbesc despre viata mea trecuta si nici despre el,iubirea mea perfecta ,si cu atât mai putin despre traiul dulce care îl avusesem candva nu de mult.
Ma opresc pentru un moment si trag tare aer în piept apoi oftând adânc încep sa rostesc cuvintele.

-În urma cu doi ani eram cea mai fericita femeie de pe Pamant...pot sa spun asta cu mâna pe inima.Urma sa ma casatoresc cu Alex,alesul meu si omul care imi era sortit sa traiesc restul vietii,stiam asta înca din clipa în care l-am cunoscut.În mai putin de o luna avea sa aiba loc nunta noastra dar înainte de asta o alta bucurie si mai mare îsi facea aparitia în pântecul mea...ma opresc pentru un moment si îl vad cât de atent este asa ca încerc sa continui.
Aflasem în acea dimineata ca sunt însarcinata...am oftat din tot sufletul... si stapânindu-mi cu greu emotiile pentru ca ziua aceea ma izbea ca un val rece pe interior,îmi dreg glasul.
Nu stiam cum sa ii spun lui Alex acest lucru ,eram atât de emotiva încat nu stiam cum sa îi impartasesc aceasta bucurie.M-am gandit sa fac o cina cu cei mai apropiati prieteni si sa îi dau vestea atunci asa ca zis si facut.I-am sunat si i-am invitat  pe la noi acasa cum îmi propusesem...simt cum glasul îmi devine din ce în ce mai sugrumat.
Asteptam nerabdatoare ca Alex sa ajunga acasa dar ma sunat amuntându-ma ca o intarzie.Intre timp prietenii nostri au ajuns dar el inca nu ....
ma opresc pentru putin timp iar in minte imi vine imaginea momentului...

Tocmai ce asezam masa pe terasa pentru ca Silvia si Adi venise,le spun ca Alex va intarzia putin si ca ar fi cazul sa bem ceva pana ajunge el...doar nu vor sa stea pe uscat.Ei au optat pentru o bere iar eu pentru apa din cauza starii mele.
Ii aud motorul oprinduse si ding-dong soneria.Stiam ca e el...mereu isi uita cheile acasa,il iubeam pentru asta...il iubeam pentru orice...