Mi-am vândut sufletul diavolului

•Capitolul 52•

                         Megan Hart

   Nu îmi vine să cred că tata..tata trăiește. Nu pot să îmi scot asta din minte. Văd cum asistentele și doctori roiesc pe lângă mine, dar sunt bine la dracu tot ce vreau e să îl văd pe Damian, vreau să știu ceva de el nu l-am mai văzut de când a fugit după..tata în pădure dacă..nu, asta nu sa întâmplat..Damian e bine.

  Trebuie să fie bine. Nu inteleg nimic din toate astea de ce vrea tata să se răzbune pe Damian oare a aflat că tatăl lui Damian a ordonat să fie omorâți?

Cum de trăiește? Eu l-am văzut când a fost împușcat..dacă tata nu a murit pe cine am îngropat? Eu la mormântul cui am plâns?

   Gândurile îmi sunt întrerupte de doctora care are grijă de sarcina mea.

    - Ce faci Meg? Cum te simți?, mă întreabă aceasta zâmbind.

    - Sunt bine, doar că sunt îngrijorată pentru Damian. Nu stiu unde este. Nu stiu cum este.

    - Sunt sigură că este bine. O dragoste ca a voastră învinge orice copilă, îmi spune doamna Clara încurajându-mă.

    - Bebelușul meu..

    - E perfect sănătos. Nu ai de ce să îți faci griji. De luna viitoare trebuie să fi cat mai liniștită, să mănânci bine și va trebui să eviți orice contact sexual până la naștere.

   Mă bucur că bebelușul meu e sănătos,voi face orice să fi bine băiețelul meu. Deja îmi imaginez fața lui Damian când va auzi că va sta pe bară până la naștere.

   Hai, iubitule vin-o, te rog. Simt că ești bine vino mai repede la noi.

    - Pot să dau un telefon?

    - Sigur, doar să nu te agiti.

   După câteva minute o asistentă îmi aduce un telefon deoarece pe al meu l-am pierdut și formez numarul lui Damian, dar nu răspunde, apoi formez numarul lui James, dar nici el nu răspunde.

   De ce nu răspund? Sa întâmplat ceva grav? O sun pe Lexi și după două bipuri îmi răspunde:

   - Lexi!

   - Megan..Megan, tu ești? Cum ești? Ești bine?, mă întreabă Lexi cu vocea tremurândă.

    - Da sunt bine, dar nu știu nimic de James și nici de Damian sunt îngrijorată.

    - Unde ești?, vocea lui Amyra se face auzită în difuzor.

    - La spital!

    - Venim acum!

                            💨💨💨

  Fetele au venit într-un suflet la mine după ce ne-am îmbrățișat toate trei plângând am început să le povestesc ce sa întâmplat.

   Încă sunt în stare de șoc nu îmi vine să cred că omul care era pe cale să mă violeze era pus de tatăl meu.

   - Doamne nu pot să cred că domnul John trăiește. Și ce voia de la Damian? El nu a greșit cu nimic. Te-a răpit știind că ești fata lui?

   - Nu, când ma răpit nu știa. Vreau doar să..

   Simt cum tot aerul îmi părăsește plămâni când pe ușa intră.. un Damian încercănat și cu ochii în lacrimii.

   - Iubitule..! Ești bine! Știam eu că nu ne vei părăsi. Știam! Mi-a fost atât de frică că ai putea păți ceva, îi spun luându-l în brațe, plângând.

  Îți mulțumesc Doamne!

  

  Sper să va placă capitolul, dragele mele.

   Ce părere aveți de tot ce sa întâmplat?