Teamă și dor,
Frica îmi mănâncă sufletul din interior.
Îți cant numele ca pe imn.
moartea mă strigă dintr-un dulap de lemn
Până îi cedează corzile vocale
Dar mă prefac că nu o aud.
În acest aer crud,
M-aș lua în brațe
Dar nu am nevoie de blândețe.
Când te văd inima mea arde ca într-un lagăr
Dar ești real cum mi-am dorit? Însemni tu dragostea pământească într-adevăr?
Te rog să fii aici. mi-e dor și mi-e rece.
Îmi simți durerea? simți că nu mai trece?
Dacă sufletul-mi va zbura, prinde-l în brațele tale calde și cântă-i
Cântă-i, iubește-l.
Leagă-mi durerea de mâini și taie-i picioarele,
Ia-mi gândurile sumbre, scăpa-mă de fețe duble.
Somnul meu coboară pe gene,
Iar lacrimile tot pe gene,
Îți scriu, zâmbesc, și e târziu,
Și-mi doresc să-ți mângâi părul pământiu.
Grija ta pentru mine cuprinde universul de patru ori.
Mii de kilograme sunt pe pieptul meu
și mulțumesc că îmi ești leacul la orice e greu.
Stau tristă pe marginea dușului și vreau să îmi vomit tristețea și durerea
Am rămas singură
Simt nevoia să-mi roșesc mâinile dar nu voi cădea
Să-mi văd trecând față prin ochii vieții
Sau viața trecând prin fața ochilor.
Obrajii tăi încă prind culoare, dar până când?
Te rog nu-mi lăsa sufletul flămând.
Cutia mea toracică se va rupe
Așa multe sentimente țin în ea ca într-un cufăr,
Suferințe neplânse destul tot apar.
Dacă Dumnezeu nu îmi răspunde, cine o va face?
Dacă tu nu-mi vei fi alături, cine o va face?
Sunt un dezastru frumos,
Un dezastru amoros.
Creierul de fericire e stors
Plictisit de aerul bolnăvicios.
