The other dimension

N-ai sa m-ai apuci tu ziua Izabellei! :))

Cand sperantele mele de a fi salvata disparusera , l-am vazut pe blond proiectat in zid, iar dupa asta totul a devenit negru.

Ma trezesc urmatoarea zi cu o insuportabila durere de cap , iar atunci cand vreau sa ma dau jos din pat realizez faptul ca nu sunt , de fapt , in camera mea.

Camera asts este foarte ordonata si tot odata foarte sumbra. Peretii au o noanta de alb spalacit spre un bej foarte deschis, mobila este una moderna, de o culoare inchisa , negru(ik defapt este nonculoare, dar nu-i bai). Asternuturile in care fusesem asezata erau , de asemenea, neagre. Privindu-ma din cap pana-n picioare in una dintre cele doua oglinzi imense ce acopereau cele doua usi ale dulapului , observ ca port o bluza neagra barbateasca ce-mi vine foarte lunga si o pereche de pantaloni de trening , de asemenea barbatesti. Cand am realizat ca port haine barbatesti ce , cu siguranta, nu eu mi le-am pus , am verificat imediat daca lenjeria mea intima mai este la locul ei sau nu si spre marea mea fericire era intacta.

Dintr-o data toate amintirile de noaptea trecuta si odata cu ele si amintirea blondului ce aproape ca imi fura puritatea daca cineva nu l-ar fi oprit la timp... oare cine o fi salvatorul meu?Se pare ca urmeaza sa aflu.

Usa se deschide, iar pe ea intra salvatorul meu.Harry. Stai , ce , Harry!? O nu sa-mi spuna cineva ca nebunul asta nu ma vazut in lenjerie intima si poate mai rau.

-O, Blaire se pare ca te-ai trezit. Cum te simti , dupa ap.... noaptea trecuta? Uite ti-am adus o pastila pentru durerea de cap, pe care sunt sigur ca o ai. spune acesta destul de grijuliu. Whait ... Styles si grijuliu in aceeasi fraza , nu poate fi de bine.

-Multumesc... spun politicoasa, iar dupa ce iau pastila ma asez pe marginea patului, iar Harry se aseaza langa mine.

-Inca nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum te simti? spune Harry de data aceasta serios.

-Nu stiu ... speriata si confuza, cred .... Tu esti cel care .. ap ... m-a salvat? intreb cu o voce atat de joasa incat nici eu nu prea m-am auzit.

-Da. raspunde el simplu. Cine altcineva ar putea sa bata un tip din echipa de lupte , fara ca macar sa se raneasca? spune acesta , de data asta pe un ton arogant si in momentul asta ias tranti un pumn in bot , dar ma abtin , cu greu.

-Merci ca mai salvat , i guess , daca n-ai fi fost tu nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla. spun lasand capul in jos , deoarece lacrimile mele firave se adunasera in coltul ochilor mei si stateau sa cad , iar eu nu-mi doream ca el sa ma vada in impostaza asta , atat de... , slaba.

-Hei, Blaire, totul este bine acum si nu trebuie sa plangi pentru ceva ce nu s-a intamplat si nici nu se va intampla , deoarece eu voi fi aici si nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau. Okay? spune acesta in timp ce cu mana lui mare imi mangaie obrazul.

-Okay. spun incet.

Din vorbele lui pot sa-mi dau seama ca nu minte , ca este sincer, poate l-am judecat gresit , doar dupa aparente, pana la urma, poate este doar un alt baiat trist inchis in sine incercand sa-si astupe latura buna pentru a-si inlatura sentimentele care i-ar putea lasa o rana adanca, in suflet.

-Harry? Tu m-ai schimbat in hainele astea? intreb , de data asta vocea mea fiind una comica, pitigaiata si ascutita.

-Dap. raspunde Harry amuzat. Cum tu nu aveai ce sa porti , eu am fost un gentelman si ti-am oferit cateva din minunata linie de haine Styles. spune el intr-un mod chiar hilar as putea spune. Nu-ti face griji , am sa-ti aduc acum niste haine , ale surorii mele pentru a putea sa va duc acasa domnisoara Simpson. vorbeste acesta intr-un mod formal pana ce iese pe usa si izbugneste in ras, il pot auzi .

Dupa cinci minute de privit peretii camerei lui Harry , cred ca este camera lui , dupa acest decor foarte "primitor" , Harry intra din nou pe usa , dar de data aceasta avea in mana o pereche de pantaloni negri, o bluza a carei culori n-am putut sa o descifrez imediat , dar am presupus ca este alba, se pare ca toata familia Styles are o problema cu nonculorile, Harry mai avea in mana si o pereche de converse, sper ca sora lui sa poarte un numar apropiat de al meu la pantofi , altfel voi arata ori ca rata incaltata, ori voi merge desculta.

-Uite, asta a fost tot ce-am putut gasi, Catrina poarta 37 la pantofi , sper ca si tu lafel. spune Harry rapid si-mi intinde hainele.

-Da , spre norocul meu si eu port tot 37 la pantofi, merci pentru haine , am sa le returnez , acum daca nu te superi imi poti arata si mie , te rog frumos , baia pentru a ma schimba? intreb politicos ( normal :]] )

-Poti sa te schimbi si aici, promit ca n-am sa ma uit. spune si se intoarce cu fata spre unul dintre peretii bejulii ai camerei. Vezi? spune el din nou.

-Bine , dar daca te intorci, un singur milimetru , n-ai sa mai apuci tu ziua Izabellei. spun abtinandu-ma sa nu rad, in timp ce Harry era deja pe jos de ras.

Dupa ce m-am schimbat Harry m-a condus pana in fata casei, spunandu-mi ca ne vom vedea luni la liceu, din pacate. Cand am intrat in casa si am vazut ce se intampla acolo , m-am gandit ca mai bine ramaneam la Harry.

PAM.PAM.PAM.

Ok deci asta a fost si pentru capitolul acesta , sper sa va placa si sa-mi lasa-ti si comm'uri cu parerile voastre despre poveste. A da, sper ca ati observat ca ultimul capitol si acesta au fost mai lungi si sunt mandra ca la acest capitol am reusit sa scot peste 1020 de cuvinte <3

Va iubesc <3