The Return

Capitolul 12

                                  ALARIC

        SEREN INTRA IN CABINA,iar eu îmi concentrez din nou atenția asupra Esmerei.Ma înnebunește felul in care rochia asta ii pune in evidentă formele.Daca nu ar fi toate cabinele pline...
        Simt doua perechi de mâini care ma apuca de umeri și ma trag de-o parte.Selen și Cora-in frunte cu Esmera-,ma îndruma ceva mai departe de cabina in care e Serenity.
Ce se întâmpla?
-Ăăă...va simțiți bine fetelor? le întreb arcunindu-mi o sprânceană.
-Mai bine ca niciodată!Nu avem nimic,ma repezeste Cora.
-Ok...atunci ce se întâmpla? intreb mijind ochii.
-Ne-am gândit la ceva,zice Esmera păsind spre mine.
-V-ați gândit la ceva...? repet suspicios.
-Da,intervine Selen.
M-au făcut curios.
-La ce?
-Pai,noi ne-am gândit...,începe Cora.
-Sa dam o petrecere...,continua Selen.
E destul de hilar felul in care una începe o propoziție,iar cealaltă o continua.Sa vedem unde vor sa ajungă.
        Da,deci o petrecere pentru...cine?
-Pentru Serenity,termina Esmera fraza.
Nu pot sa-mi maschez mirarea.O petrecere?Pentru Serenity?Nu e o idee rea.Dar cu ce ocazie?
-O petrecere? intreb arcuindu-mi ambele sprâncene,de parca nu am auzit destul de clar.
-Da,o petrecere,încearcă sa ma lămurească Esmera.
-Am înțeles asta.Dar voiam sa spun,cu ce ocazie?
        -Pai,noi ne-am gândit sa fie un fel de petrecere de naștere,încerc sa spun ceva dar Esmera ma opreste și continua:Știu la ce te gândești,spune ea.Nu știm când e ziua ei,dar...putem sa dam o petrecere pana la urma.
        Nu am preconizat asta.
        -O sa purtam rochiile astea superbe,e o ocazie buna sa le etalam,zice Selen arătând spre rochia de pe ea.Nu cred ca am avea unde altundeva sa le purtam.
        Corect rochiile.Iar gândul-nu știu cum-îmi zboară la Seren și la felul in care ii venea rochia aia.Rochia aia păcătoasa,care m-a făcut sa scot pe gura ceva fără sa gandesc.Cat de idiot sa fiu încât sa-i zic unei femei ca m-a lăsat fără vorbe,chiar in fata propriei soții?Trebuie sa-mi revin.Așa ceva nu-mi sta in fire.
-Când vreți sa fie petrecerea?
        -Peste doua săptămâni.Trebuie sa cumpărăm cadouri,dar mai întâi trebuie sa aflam ce lucruri ii plac lui Serenity.Cineva ar trebui sa o tragă de limba in legătura cu muzica,mancarea și multe altele,spune Esmera privindu-ne.
        Eu in niciun caz nu o s-o fac.
        -O,o s-o fac eu! se oferă Cora entuziasmata.Lasati pe mine,e specialitatea mea,zâmbește ștrengar.
        M-a salvat se pare.Sunt sigur ca e specialitatea ei.Se pricepe la oameni.Și se pricepe si mai bine sa vorbească pana ii face sa-și confeseze și cele mai ferecate și întunecate secrete,doar ca sa tacă.Iar acum are ocazia sa facă pe detectivul.Sunt sigur ca se va distra din plin.Cat despre Serenity,nu pot sa spun ca se va distra și ea.
-Ce zici?Esti de acord? ma întreabă Esmera.
-Da,cred ca e o idee minunata,zâmbesc.
-Perfect!Multumiiiim! spune Cora cu o voce pițigăiată,in timp ce sare și ma ia in brate.
-Pentru putin,spun aproape sufocat de strânsoarea ei.
Pare ea fragila,dar are o strânsoare ucigătoare?la propriu.
        Nici nu am observat ca Serenity a ieșit din cabina de proba,și ca s-a apropiat atât de mult,încât aproape ne-a auzit planul.Abia când a vorbit ne-am dat seama ca e in spatele nostru.
        -Ce șușotiți aici? intreaba pe un ton jucăuș.
-Nimic,zice repede Cora.
-Nimic e răspunsul greșit,spune Serenity pe același ton glumeț.
        Ce as putea sa spun?Hai Alaric gândește,gândește mai repede!Norocul meu ca Esmera mi-o ia înainte.
        -Discutam despre faptul ca ai niște gusturi foarte bune.Adica,spune făcând o pirueta,uita-te puțin la frumusetea asta,indica rochia ei.
        Serenity începe sa roșească.
        -Mulțumesc!
        Pare sa creadă.Încep sa-mi admir soția și mai mult decât o făceam pana acum.
Era cât pe ce sa ne prindă!
        -Ce-ar fi sa ne așteptați la mașina,cât timp ne schimbam și noi? propune Selen.
        -Bine,este tot ce reușesc sa scot pe gura,in ciuda rațiunii mele care îmi zice sa nu o fac.
        Pentru doua secunde Serenity parca încremenește.Dar apoi încuviințează.

        Parcurgem drumul pana la mașina in liniște.Ii deschid portiera din fata și o invit sa intre.Ma priveste nesigura.
        -Doar pana vin fetele,o asigur.
        Încuviințează din cap și urca fără sa mai protesteze.
        Cred ca trec cinci minute in care stam și privim pe geam la ieșirea din mall,sperând sa le zărim pe fete cât mai repede cu putința,adică eu asta fac.Linistea asta este asurzitoare.De când am spus prostiile alea am impresia ca ceva s-a schimbat între mine și Seren.Pare mai distanta.Nu mai suport linistea asta apăsătoare,așa ca decid sa dau drumul radioului.
        ,,The Chainsmokers-Don't Let Me Down" reușește sa spargă tăcerea.Serenity parca uita unde se afla și se lasă in voia muzicii,cântând și mișcându-se pe ritm.

       Crashing,hit a wall.
Right now I need a miracle.
Hurry up,
I need a miracle.

        Serenity reușește încă o data sa ma lase fără cuvinte.Vocea ei e superba.E o încântare sa o auzi.
        Energia ei este molipsitoare.Si pentru prima data de când o cunosc pare fericita.
Pare ea însăși.