~Jeon Jungkook, profesor de limba coreeană care ajunge să se îndrăgostească de eleva lui, Evelin. Acesta are tot ce își dorește... Mai puțin dragostea fetei~
~Kim Evelin, o adolescentă de 17 ani care încearcă din rasputeri să se descurce cât mai bin...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-P-păi... Este vorba despre un subiect mai dificil pentru mine.
-Nu e nimic știi că poți avea încredere în mine, nu v-oi spune nimănui, promit!
-Ok... Păi, m-ai întrebat o dată la școală de ce tatăl meu nu vine niciodată la ședințele cu părinții ci doar mama mea.
-Da, și ce legătură are?
-Să știi că are, chiar foarte multe... E-el a murit înainte ca eu să împlinesc nouă ani, îmi este foarte dor de el, el mereu îmi lua apărarea în fața mamei, mereu se juca cu mine, sau când eram supărată venea la mine, mă lua în brațe, îmi spunea vorbe frumoase după începea să mă gâdile și să mă facă să mă râd, el mi-a fost mereu aproape, de când el s-a dus mama nu mai e la fel, e mai distanțată, mai rece, mai ales după ce am implinit 15 ani. De atunci a început să nu îi mai pese ce fac, ea venea la ședințele cu părinți și se prefăcea că-și dă interesul, dar defapt e chiar invers. Îmi doresc să fie cu mine așa cum era atunci când tata era în viața, mi-aș fii dorit ca el să nu fii murit, îmi este așa dor de el, îl vreau înapoi, dacă nu poate să vină el la mine atunci vreau să mă duc eu la el.
Îmi spune ea în timp ce izbucni și mai tare în lacrimi, când o văzusem așa simțeam că inima mi s-a rupt într-o mie de bucățele.
O i-au în bratele mele și o mângâi pe spate și încerc să mă fac și pe mine să nu izbucnesc în lacrimi.
-Doar liniștește-te ok... și ce vorbe sunt astea? Nu ești singură mă ai pe mine și pe Hana. Eu mereu o să-ți fiu alături chiar dacă îți sunt profesor o să-ți fiu mereu alături, eleva mea.
-Mulțumesc!
Îmi spune ea cu o voce plânsă.
-Nu ai pentru ce!
După ce văd că își revine și iese din îmbrățișare îmi pun capul pe umărul ei, iar ea se uită la mine și mă întreabă ce fac.
-Dacă tu mi-ai spus mie toate aste, ce ar fii dacă ți-aș spune și eu ceva?
-Nimic... cred...
-Bun atunci! Spun și mă așez mai bine cu capul pe umărul ei și după încep să vorbesc. Vezi tu? Eu m-am îndrăgostit, m-am îndrăgostit de un înger, dar acel înger nu vrea să-și dea seama de asta și așa am ajuns la concluzia că eu ar trebui să fac primul pas, pentru că eu sunt bărbatul, iar bărbatul mereu trebuie să facă primul pas. Eu o iubesc mult pe această fată, mi-aș da viața pentru ea, nu există crima pe care nu a-și putea s-o fac pentru ea, ea e îngerul meu păzitor, ea mă apară fără să-și dea seama, sunt dispus să renunț la tot pentru ea. O vreau lângă mine în orice ora a zile, în orice minut, în orice secunda. Ea este aerul meu! E frumoasă ca o prințesă din povești, sau știi ceva? Nu îi pot asemăna frumusețea cu absolut nimic pentru că frumusețe ca a ei nu s-a mai găsit nicăieri, ochii ei ca de migdală, tenul ei fin ca o perlă. Ashii... o iubesc, o iubesc ca un nebun, o iubesc mai mult de cât mă iubesc pe mine însumi! Pur și simplu mi-a dat viața peste cap.
