~Jeon Jungkook, profesor de limba coreeană care ajunge să se îndrăgostească de eleva lui, Evelin. Acesta are tot ce își dorește... Mai puțin dragostea fetei~
~Kim Evelin, o adolescentă de 17 ani care încearcă din rasputeri să se descurce cât mai bin...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
O dau jos și ce am putut să văd m-a șocat rău de tot. Cum a putut să facă așa ceva?
Am văzut cum multă lume era în picioare care a strigat ,,surpriză" nici nu cred că îi cunosc pe toți, pe lângă asta mai eram și într-o casă pe care eu nu am văzut-o niciodată și avea și lucrurile din casa noastră în ea.
Cum a reușit să le aducă aici și de ce le-a adus aici?
Mă uitam mirată la Jungkook și parcă el mă întreba din priviri dacă îmi place, deodată și-a pus două degete pe obrajii mei și mi-a șters lacrimile pe care nici nu știam că le am, mi-a zimbit, iar eu i-am sărit în brațe și i-am mulțumit.
-Nu ai pentru ce scumpo, măcar atât să fac și eu înainte să plec.
-O singură întrebare am, cum ai făcut tu toate astea?
-Cu ajutorul băieților și al Hanei. Ei m-au ajutat să iasă totul cum mi-am dorit.
-Vă mulțumesc băieți!
-Nu ai pentru ce Evelin!
Spun toți în cor.
-Haide să taiem tortul, eu chiar vreau tort, de două zile l-am așteptat.
Spune Jimin cu un zâmbet mare pe buze.
-Poți să știi Jiminie.
Vocea acelei persoane mi se pare cunoscuta așa că mă uit la ea și o văd pe cea mai bună prietenă din copilărie. Stai cum? Nu are cum. Părinți ei au spus că a murit.
Fug la ea și o i-au strâns în brațe, ea făcând la fel și începem amândouă să plângem ca două disperate ce suntem.
-Ești proastă, ți-am mai spus?
Spun în timp ce-mi șterg lacrimile
-Și eu te iubesc!
Spune ea și zâmbește neîncetat.
-Unde ai fost până acum? Știi câte griji mi-am făcut? Și de ce părinți tai ma-u mințit? Știi cât de dor mi-a fost de tine?
-Stai liniștită, am fost bine. Și știi că părinții mei nu te suportau și mi-au interzis să mai stau cu tine și eu nu am acceptat, iar ei m-au închis în casă și așa au ajuns să te mintă că am murit. Și mie mi-a fost dor de tine urâto!
