Cliché

„și mergem din hăţiş în hăţiş, când împreună, când singuri"

— Deci vrei să îmi spui că în tot acest timp tu ai ținut secret că vorbești cu Sin Callenreese? A întrebat Maia.

Era aşezată pe patul meu şi, chiar şi în tot acel dezastru din camera mea, ea reuşea să arate impecabil. Ajunsese cu puțin timp în urmă, de nicăieri. Nu mai vorbisem cu ea de mai bine de o săptămână, timp în care cei doi prieteni ai mei m-au evitat. Și, fără nicio înștiințare, m-am trezit cu ea la ușă. Și la fel de „de nicăieri" a început să îmi pună întrebări despre Lux din secunda în care a intrat în cameră.

— Da...?

— Da sau nu?

— Da, am rostit mai încrezătoare. Mă simțeam ciudat să o mint pe Maia, dar cumva nici nu mai luam în considerare să-i spun adevărul. Unei părți din mine îi plăcea ca ea să creadă toată această fațadă.

— Și el a avut idea să fiți împreună, a comentat.

— Da, am reptat eu, cu toate că nu era o întrebare.

Primele dăți în care am ieșit cu Maia, am fost convinsă că nu mă plăcea de nicio culoare. A durat ceva timp până să ajung la concluzia că puteam să o numesc prietenă. Felul său rece și înțepat de a-mi vorbi fusese un lucru ce caracterizase raportul nostru încă de la început. Iar asta mă făcuse să cred că nu voia să aibă deloc de-a face cu mine. Cu timpul, petrecând mai mult timp împreună, am observat cum, deși felul său de a vorbi nu se schimbase, începuse să vrea să petrecem timp împreună. Așa că mi-am dat seama că pur și simplu aceea era personalitatea ei, iar cu timpul m-am obișnuit cu ea.

Tocmai de aceea am crezut că discuția noastră de săpămâna trecută nu a fost nimic altceva decât o convorbire puțin mai aprinsă decât cele obișnuite. Mi-am dat seama că de fapt fusese o ceartă lî nl momentul în care am realizat că prietena mea mă evita. În ziua în care mi-a adus rucsacul la liceu nu am mai văzut-o, dar în ziua de după am așteptat-o în fața clasei sale. Am salutat-o și am vrut să merg înspre ea. M-am oprit însă atunci când, după ce mi-a auzit vocea, s-a întors și a luat-o în direcția opusă. În ziua de după am căutat-o cu privirea, dar atunci când m-a observat, a avut grijă să plece pentru a mă evita. Din a treia zi deja o evitam eu, de rușine. Nici măcar pe Ian nu îl mai văzusem, dar cu el nu avusesem posibilitatea de a avea vreun fel de contact, pentru că cel mai probabil avusese grijă să mă evite de la bun început.

Cu toate acestea, nu îi simțeam dorul la fel de mult pe cât o făceam cu Maia. Era adevărat că eram un mic grup de prieteni, însă pentru mine ea era raza de soare care strălucea în viața mea, indiferent de sentimentele pe care le aveam pentru Ian.

Aș fi vrut ca prima noastră convorbire după ultima dată să fie una care să remedieze lucrurile între noi, nu un interogatoriu în legătură cu vecinul meu. Știam că acea informație încă era una nouă, că nu discutasem detaliile cu Maia, dar chiar nu o interesa să știe ce am făcut în ultimele zile? Încă de când am început să vorbim, nu am petrecut niciodată atât de mult timp departe una de cealaltă. Nu așa, cel puțin. Chiar și atunci când pleca în vacanță cu părinții săi, ne trimiteam mesaje. În schimb, în acele câteva zile, nu am știut nimic una de cealaltă, nu lî nlt decât faptul că încă mai trăiam, căci ne intersectam uneori pe coridoare. Dar, chiar și așa, nu puteam să nu mă bucuram că o aveam din nou lângă mine în orice fel, chiar dacă nu era cel în care mi-o doream eu.

— Eşti sigură? Pentru că îmi este cam greu să te cred, a răspuns Maia. Nu înțeleg de ce Sin s-ar ține după tine, a spus pe un ton care putea să pară aproape batjocoritor.

Cel mai probabil, nu o spusese cu răutate. Iar eu eram deja obișnuită cu felul său de a vorbi. Nu i se adresa așa si lui Ian. Probabil pentru că se cunoșteau de mai mult timp, dar cu mine mereu fusese directă și poate puțin acidă. Îmi repetam mereu că așa era ea. După discuția noastră am avut posibilitatea de a mă gândi la cele spuse de aceasta, de a-i cântări cuvintele. Astefle mi-am dat seama că da, eu cu Lux eram la poluri opuse, nu puteam să o condamn dacă i se părea ciudat ca de nicăieri o persoană atât de diferită să vrea să aibă de-a face cu mine.