Termin de pictat tabloul
și mi se preling toți șerpii,
camera se face neagră,
iar credința interioară
lasă-n urmă doar otravă.
Fug din spațiul negru, gol,
spre lumina de pe hol.
Însă venele mi-s negre
pe sub piele își fac loc
șerpii din acel tablou.
Și încerc să-i tot blochez
însă se preling mereu...
Când pictez iar un tablou
peste mâini îmi curg ușor,
iar prin pielea înfricoșată
sapă adânc până la vene,
și nu le mai pot lăsa
sau uita pe undeva...
