V

90 29 9
                                    

Trece luna peste mare,
trece și lumina-n zare,
pierdută în agonie
Luptă inima-n furie.

Fac azi primul pas spre mine,
primul pas spre amintire,
într-un loc de mult uitat,
pe care l-am neglijat.

Căutând cu ochii închiși
fericirea de aici,
de aici, din exterior
eu, uitând de interior.

Au căzut prea multe stele,
eu crezând tot în nuvele.
Căutând și în abis
stelele ce mi s-au stins
însă nu vedeam cumva,
că ma pierd pe mine, așa.

Mă uitam într-un tablou
cum e fericirea lor,
până am vazut oglinda,
ce îmi răsturna clepsidra,
timpul imi spunea mereu,
să merg spre sufletul meu,
să găsesc eu acea cale
ce-mi aduce alinare
căci daca o pierzi pe ea
mii de stele vei pierdea.
Ai doar un bagaj acum,
plin cu lacrimi de pe drum.
Însă raiul poți să-l ai
daca vei iubi ce ai.
te ai pe tine, nu uita
și în clipa cea mai grea.

EgiptUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum